IN MEMORIAM RADU COSAŞU

În 23 aprilie a.c. s-a stins din viaţă marele prozator Radu Cosaşu, decanul de vârstă al ziariştilor români. S-a născut în 29 octombrie 1930 la Bacău. Şi-a făcut studiile liceale la Bucureşti (1940-1948). După un an de studii la Facultatea de Litere din Bucureşti (1948-1949), a urmat Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“ (1952-1953). Redactor, în 1949, la Scânteia tineretului, e trimis disciplinar, din cauza originii sociale „nesănătoase“, ca frezor la Uzinele „Timpuri noi“ (1950), fiind reîncadrat ulterior tot la acest ziar (1953-1956). E însă concediat din redacţia Scânteii tineretului, după ce, la Congresul Tinerilor Scriitori (1956), atacând cenzura, cere ca în presă să se spună „adevărul şi numai adevărul“. (Ideologul PCR-ului, Leonte Răutu, îi atribuie eticheta de teoretician al antipartinicului „adevăr integral“). E reangajat ca redactor abia în 1968 la revista Cinema (până în 1987). Se afirmă definitiv ca prozator printr-un gen eseistico-publicistic de factură foarte personală începând cu Un august pe un bloc de gheaţă (1971; volumul al doilea, 1974), Viaţa în filmele de cinema (1972), Ocolul pământului în 100 de ştiri (1974), Cinci ani cu Belphegor (cu tabletele sale de cronicar sportiv, 1975) ş.a. Cultivă genul simili-memorialistic, narând, sub formă nuvelistică, anii săi de formare ca scriitor din obsedantul deceniu. Într-o manieră autoficţională, naratorul, cu numele său civil Oscar Rohrlich şi cu pseudonimul literar Radu Cosaşu, evocă tribulaţiile sale cu atotputernicul Reznicek, care incarnează însăşi Cenzura şi datorită căruia s-a cristalizat acest ciclu epic: Supravieţuiri I-II (1973-1977), Meseria de nuvelist, III (1980), Ficţionarii, IV (1983), Logica, V (1985), Cap limpede, VI (1989), În jungla unui bloc de gheaţă, VII (2007). Acest ciclu are un epilog epistolar, în care fostul cenzor Reznicek îi scrie lui Oscar Rohrlich despre relaţiile sale cu prozatorul Radu Cosaşu (Viaţa ficţiunii după o revoluţie, 2016). În acelaşi timp, scriitorul a ţinut rubrici în: România literară („Telecinema“), Dilema şi Dilema veche („Din vieaţa unui extremist de centru“), Apostrof („Cronica de lună plină“), şi Gazeta sporturilor. A fost distins cu Ordinul Meritul cultural „în grad de Mare Ofiţer“, conferit de Preşedinţia României (2004), iar în 2007 a primit Premiul Naţional pentru Literatură, acordat de Uniunea Scriitorilor pentru întreaga sa operă. A scris fără încetare până în 23 februarie a.c. Moartea sa constituie o pierdere imensă pentru presa şi literatura română. (A.)