Lawrence Ferlinghetti
Lawrence Ferlinghetti (1919-2021), personalitate plurivalentă şi prolifică a culturii americane, s-a născut în 1919, la New York. Fiind unul dintre fondatorii mişcării Beat, prin intermediul editurii şi librăriei City Lights, L. Ferlinghetti şi-a promovat şi susţinut constant colegii de generaţie. Se poate spune că, prin activitatea sa de agent cultural şcolit la Sorbona, a pus oraşul San Francisco pe harta literară americană. Volumul său de poezii Pictures of the Gone World (1955) deschide seria Pocket Poets Series, urmat apoi de cărţile semnate de Gregory Corso, Kenneth Rexroth, Robert Duncan, Frank O’Hara, Allen Ginsberg, Diane Di Prima ş.a.
Câteva dintre cele mai cunoscute opere semnate de Lawrence Ferlinghetti sunt A Coney Island of the Mind (1958), Her (1960), Routines (1964), Landscapes of Living and Dying (1980), Love in the Days of Rage (1988).
1.
Departe peste un port
cu şubrede case
printre fumegătoarele charley noble
ale unui acoperiş cu velatură şi sfori de rufe
o femeie lipeşte pânze
peste vânt
atârnându-şi cearşafurile de dimineaţă
cu cârlige de lemn
O minunat animal
sânii ei aproape goi
aruncă umbre provocatoare
când se întinde
pentru a atârna în sfârşit ultimul dintre
atât de albele curăţate păcate
dar este umed amoros
şi o învăluie
agăţându-se de pielea ei
Aşa prinsă cu braţele ridicate
îşi dă capul pe spate
chicotind
şi cu gesturi instinctive
îşi flutură părul auriu
în timp ce în spaţiile marine inaccesibile
între giulgiurile albe întinse
se disting vapoarele luminoase
spre lumea cealaltă
3.
Dincolo de timp Praxiteles
lovea cu un topor de aur
prefăcând în piatră
idealurile sale de alabastru
rostind tot
lexicul sculptorului
în silabe vizibile
A turnat copaci de bronz
a pietrificat un cameleon
a făcut porumbei de piatră
să zboare
Şublerele sale măsurau poduri
şi iubiţi
şi alţi supraoameni
pe care i-a prins pe calea lor prăfuită
spre moartea
Pe care nu au mai atins-o
Aproape că încă le poţi vedea
respiraţia
Ochii lor de piatră care se holbează
prin trei mii de ani
ne alină fricile de a îmbătrâni
deşi Praxiteles însuşi
zăcea mort la douăzeci şi opt de ani
pentru că sculptura nu este pentru
tineri
cum a spus
mai târziu
Constantin Brâncuşi
13.
Era un chip pe care întunericul îl putea ucide
într-o clipită
uşor de rănit
de râset sau lumină
„Noaptea gândim diferit“
mi-a spus odată
întinsă molatic
Citând din Cocteau
„Simt că am un înger în mine“ zicea
„pe care îl şochez constant“
Apoi zâmbea şi privea agale
aprinzându-mi o ţigară
suspină şi se ridică
şi întinzându-şi
dulcea anatomie
a lăsat să-i cadă un ciorap
20.
Camaradul acela din tren care insista
să jucăm blackjack
avea dinţi care se iveau
precum farurile pe o coastă stâncoasă
dar
nu avea ochi pentru
amurgul licărind în trecut
caii gonind tăcut
prin livezi
cârdurile de păsări
aruncate în cer
şi fluturii de ieri
care se zbenguiau
în mintea mea
27.
dulce şi deosebită ciocârlia
care cântă la poarta părăsită
şi totuşi câte
sălbăticiuni
câţi nebuni
în boschetele oraşelor
Hölderlin
în turnul său de piatră
sau în cabana din natură
la Tübingen
sau apoi Rimbaud şi
„Coşmarul şi logica“
un sofism al nebuniei
Dar avem şi noi unul mai recent
care de asemenea şi-a asumat în mod fatal
că o legătură directă
există între
limbaj şi realitate
cuvânt şi lume
ceea ce e ridicol
dacă mă întrebaţi pe mine
Şi eu am băut şi am văzut
păianjenul
Lawrence Ferlinghetti, Pictures of the gone world (City Lights Books, San Francisco, 1955/ 1969)
Prezentare şi traducere de Senida Poenariu