EPISTOLAR ULTIM

 

I. Negoiţescu – Zorina şi Cornel Regman

 

„La 6 februarie, s-au împlinit cinci ani de la despărţirea definitivă de I. Negoiţescu – Nego pentru prieteni, după ce anterior avusese loc despărţirea de ţară, pe care n-o va mai vedea decât fugitiv în 1990.“ Pe acest ton sumbru încheia Cornel Regman, în 1998, o sensibilă evocare a vieţii şi personalităţii prietenului dispărut. Nu înainte însă de a revela: „Dorinţa lui cea mai arzătoare era să se stabilească aici, dar condiţiile întâlnite, materiale şi mai ales morale l-au ţinut departe de acest gând.“

Anul acesta se comemorează trei decenii de la moartea lui I. Negoiţescu. E importantă cifra, deoarece, conform dorinţei autorului, poate fi în fine publicat mult aşteptatul său Jurnal. Dacă adăugăm faptul că versiunea neexpurgată a Romanului epistolar Radu Stanca – I. Negoiţescu a reprezentat, anul trecut, un eveniment editorial („Corespondenţa e excepţională“, „atât de bogată, de savuroasă uman şi intelectual“ sunt câţiva din termenii cu care a întâmpinat Nicolae Manolescu apariţia cărţii), constatăm că sunt create premisele unei adevărate reveniri a criticului în actualitatea literară.

Inedită a rămas şi corespondenţa dintre I. Negoiţescu şi Cornel Regman, din care publicăm aici epistolele trimise din Germania soţilor Regman în ultimul an de viaţă. Din păcate, cele ale vechiului prieten cerchist nu sunt de găsit, cu excepţia – cum se va vedea – a ciornei unei scrisori. Ele vor fi fost spumoase, dacă Nego ajunge să-i ceară lui Regman să nu-i mai trimită „epistole literare“, ci doar dese şi scurte misive („cu doar datele ce-ţi cer“). Căci, într-adevăr, de atâtea şi atâtea avea nevoie pentru lucrul lui cel departe de ţară! Trebuie să remarcăm că, la multiplele solicitări ale unui Negoiţescu mai pisălog ca niciodată, Cornel Regman se achită, după puteri, cu un devotament admirabil.

Pe lângă ceea ce dezvăluie despre preocupările lui literare şi greutăţile întâlnite, din scrisorile de faţă se degajă starea de spirit a lui Negoiţescu şi motivele de amărăciune (ca, de pildă, injusta primire de către o serie de confraţi a primului volum al Istoriei literaturii române). Şi ne ajută să inţelegem de ce Regman dădea atâta importanţă situaţiei morale din România în decizia lui Negoiţescu de a nu se întoarce în ţară.

Ştefăniţă Regman

 

[1]

 

München, 26 martie [1]992

 

Dragă Zorina şi Cornel, vă mulţumesc pentru săţioasele rânduri. Poate că între timp a ajuns şi în librării Istoria. Eu m-am chinuit şi am recitit-o complet, ca să-i fac ERRATA. Multe greşeli se datorează faptului că n-am făcut eu corectura şi că nici măcar aici n-am avut la dispoziţie alt manuscris, ca să-mi revăd lucrarea. Dar ce să-i faci? Aşa-s vremurile. Vă anexez un exemplar din ERRATA. Oare n-ar putea apare în Dreptatea sau România liberă? V-aş fi recunoscător. Cartea lui Steinhardt despre Bogza, repet, la mine n-a ajuns. Nici nr. 9 şi 10 din V.[iaţa] Românească (aş putea măcar şti dacă textul meu despre Ion Omescu a apărut?). Romanul lui Alice Botez, Pădurea şi trei zile, poate-l are Cristina Petrescu (au fost bune prietene). Mizerabilul D.R. S. (i-am dat 20 DM pentru corespondenţă) nu-mi scrie nimic, ce-a realizat sau nu din câte l-am rugat eu (între altele şi ultimul roman al lui Ovidel [Ovidiu Constantinescu, n.n.]).

Vă sărut cu drag şi mi-e tare dor de voi: oricând vă aştept cu pasiune!

nego

 

Oare ce mai e cu Eminescul meu la editura lui Negrici?

 

 

[2]

 

München, 15 aprilie [1]992

 

Dragă Cornel,

aşa cum am promis, trimit prin Ana Mureşanu, prea buna mea prietenă, 10 pachete de tăieţăi. Să le îngurgitaţi cu sănătate! V-am scris şi prin poştă, în urmă cu câteva săptămâni, dar nu ştiu dacă aţi primit epistola mea. Mizerabilul de D.R. S. nu mi-a trimis nici cartea lui Alice Botez, nici ultimul roman al lui Ovidel, deşi au trecut luni de zile de când a plecat de aici (i-am dat şi 20 DM, ca să nu aibă cheltuieli cu mine). Nici nu am vreun semn că a rezolvat cu I. Bogdan Lefter ceea ce îl rugasem (să-i transmită din partea mea două cărţi şi un text al meu pt. Contrapunct). E a doua oară că se comportă aşa. Poate lămuriţi voi situaţia şi îmi răspundeţi prin Ana.

Am scris şi lui Zigu Ornea, prin poştă: o fi primit mesajul meu?

Aţi aflat ceva despre Poezia lui Eminescu, la editura Eminescu (Negrici)?

Aţi putut plasa ERRATA la Istoria mea, în Dreptatea sau România liberă?

Pentru mine România e situată acum pe alt glob, aşa de greu comunic cu ceea ce e acolo.

Vartic [Ion Vartic, n.n.] mi-a promis că aduce la Paris 30 exemplare din Istorie (dreptul meu de autor). N-am primit până acum decât exemplarul trimis prin voi. Poate scoateţi voi acum, de la editură, exemplarele ce mi se cuvin şi le daţi Anei.

Iertaţi-mă că vă încarc cu atâtea complicate probleme – dar cui să mă adresez? Cenuşă şi neant…

Vă sărut cu drag

nego

 

P.S. Poate îmi aduce Ana pe Alice Botez şi Ovidel. Bogza de Steinhardt nu am primit.

 

[pe plic, Cornel Regman notează: 31.III.92 / Trimis prin dna Carp: Literatorul 16-17; Rom[ânia] lit.[erară] 15 // Trimis: Ovidel – carte / Carte de la Dan Laurenţiu / 3 nre Luceaf[ărul] 12,13,14 / 1 nr. Contemp[oranul] / 1 nr. Rom.[ânia] lit.[erară] 14 / prin Ana Hagiu / 27.IV.92]

[3]

 

München, 16 mai [1]992 [carte poştală]

 

Dragă Zorina,

aş dori să ştiu dacă în cursul lunii iunie veţi fi în Bucureşti: s-ar putea să am ocazia a trimite manuscrisul volumului Scriitori contemporani la voi, de unde ar urma să-l ridice Damaschin.

Mersi şi cu acelaş[i] instinct preţios

nego

 

 

[4]

 

München, 10 iunie [1]992

 

Dragă Zorina,

mulţumesc pentru osteneala şi promptitudinea trimiterii manuscrisului meu la Cluj (ce să fac, dacă nu găsesc decât prea rar emisari direcţi acolo!). Dumnezeu să vă oblăduiască. Mulţumesc de asemeni pentru România literară şi Literatorul. Dumnezeu să vă binecuvânte. Azi a plecat Pollák [Edmund Pollák, n.n.] în România, am trimis prin el – tot prin voi de fapt – 100 DM pentru Damaschin, care mi-a cumpărat din banii lui 100 exemplare din Istorie şi încă nu a reuşit să obţinută [obţină] onorariul meu de la Fondul literar, deşi i-am dat procură în acest sens. Astea sunt „câştigurile“ mele cu cărţile publicate în România (blestemată ţară!): pentru un singur articol dat lui Jenø [Farkas Jenø, n.n.], am la el 50 DM… Dacă mergi la Budapesta, cheltuie-i tu, dragă Zorina. Să vă binecuvânte Domnul pt. înmânarea bancnotei lui Damaschin.

Ana Mureşanu va fi în Bucureşti de pe la începutul lui august până pe la finele lui august şi am rugat-o să-mi aducă de la voi toată arhiva mea: manuscrise, acte, corespondenţă, fotografii, documente etc. Faceţi voi, rogu-vă, pachetele respective (ea călătoreşte cu maşina): dacă plecaţi din Bucureşti, lăsaţi totul la prietena ei Ria Zamfirescu. Tot Ana vă va aduce tăieţăii şi praful de frişcă, porţia de toamnă.

Mi-e dor de voi. Vă sărut cu drag

nego

 

 

[5]

 

München, 26.06.92 [carte poştală]

 

Dragă Zorina şi Cornel,

mă bucur tare de câte ori vă aud glasul, măcar în telefon. A fost Nemoianu la Bucureşti şi ar fi vrut să vă vadă, dar i-a spus Doinaş că sunteţi plecaţi la Daneş.

V-aş fi în continuare recunoscător dacă mi-aţi putea comunica: în ce număr şi dată din V.[iaţa] Românească a apărut textul meu despre Ion Omescu. Apoi, dacă aţi putea afla situaţia mea financiară la Fondul literar. Ce datorie am avut, cât s-a recuperat în 1990-1992?

Cu drag

nego

 

[pe plic, Cornel Regman notează: Scris 2.VII / Răspuns la toate]

 

 

[6]

 

München, 12 iulie [1]992

 

Dragi còpi(ì) [ludic, n.n.], mulţumesc pentru datele furnizate şi pentru grija faţă de arhiva mea. Ar fi bine să se împacheteze totul, căci Ana are capacitatea de a transporta oricât, revenind din ţară goală. Iar dacă ar ramâne ceva neîncărcat, va fi transportat cu ocazia viitoare, ce nu va întârzia nici ea. Mai importante şi prioritare sunt însă manuscrise, corespondenţă, acte, documente, fotografii indispensabile memoriilor mele: în numărul viitor din Dialog apare capitolul I, intitulat Rochia de bal, tratând copilăria propriu-zisă. Capitolul III (Straja dragonilor) e consacrat studenţiei la Sibiu şi Cercului literar. Următoarele se vor publica abia la 30 de ani (sau 50?) după moartea mea, din cauza indiscreţiilor. Dacă daţi de ecouri în presă la memorii, v-aş ruga să mă avizaţi. Nu mă aştept la bine. Până acum am primit mult material publicistic contra Istoriei (ultimul, cel din Jurnalul literar, semnat de N. Florescu, suferitor de jignire a sentimentului naţional). Chiar şi neînţelegerile pur teoretice provin, în inconştient, din frustrarea sentimentului naţional: cine ar fi crezut că după Ceauşescu va izbucni atât de puternic, uneori delirant, naţionalismul mort odată în 1948? Situaţia de azi nu-mi pare alta ca pe vremea lui Lovinescu, când se impuneau aceiaşi Nae Ionescu, Noica, Eliade, Cioran. Nu mă mir că cei din ţară (majoritatea) văd azi în mine ceva străin, incompatibil cu mentalitatea lor răsăritean-balcanică, pravoslavnică. Dar destul! Mi-e dor de voi şi mi-ar face o mare plăcere să vă revăd mai pe îndelete.

Vă sărut

nego

 

P.S. O foaie legionară din Paris mă trece printre „marii ticăloşi“, alături de Roller, rabinul Rosen, Walter Roman, Beniuc… Constat că în Convorbiri literare a apărut anul trecut pamfletul lui Paul Miron contra mea, pe chestia Eminescu.

 

 

[7]

 

München, 18 aug. [1]992 [carte poştală]

 

Se confirmă prin prezenta primirea după o săptămână a faimoasei şi originalei c.[ărţi] p.[oştale] trimisă din viticolul Daneş, de plăcută amintire. Cu încântare şi mulţumiri cât se poate de distinse

n.

 

 

[8]

 

München, 19 oct.[octombrie] [1]992

 

Dragi còpi,

trecu şi vara. Istoria mea o trecu chiar cu bine, după ce Luceafărul, Literatorul şi România literară etc. dovediră lipsă de înţelegere. R.L. se repară (deocamdată) prin Monica Spiridon, iar în Vatra, Familia, Tribuna etc. avu chiar (mare) succes. Auzii că în primele 2-3 luni de la apariţie se epuiză şi că Ornea vrea să scoată o nouă ediţie (corectată). Cum eu nu reuşesc a comunica cu el direct (nu mi-a răspuns niciodată la mesaje, nici nu mi-a trimis, cum l-am rugat, vol. 2 din Stere-le lui), rog pe Cornel să afle situaţia. Stau editurii la dispoziţie cu un exemplar deplin corectat.

De asemeni aş dori să ştiu ce e cu Poezia lui Eminescu. De ce nu apare? Sunt convins că e o carte foarte vandabilă. Au trecut vreo doi ani de când editura Eminescu (prin Negrici) s-a oferit s-o publice.

Aş mai dori să ştiu câtă datorie mai am la Fondul literar: suma exactă.

Iar peste toate aceste grave şi încurcate probleme, aş dori ultimul volum de versuri al lui Al. Muşina, apărut în acest an.

Vă mulţumesc din suflet şi vă sărut

nego

 

URGENT!!!!

P.S. Dragă Cornel, când am intrat la liceul Gh. Bariţiu din Cluj era director sămănătoristul Ciura; îl chema oare Alexandru, cu numele mic?

 

[pe plic, Cornel Regman notează: Răspuns 2 nov. 92 / Ornea ed. II? → deocamdată nu / exemplar corectat la Nego / Stere vol. II → P. Chihaia / Datorie Fond Nix / vol. versuri Muşina / Ed. Eminescu, Poezia lui Em. Ce e cu ea. Prin Ornea[,] la Em.[Editura Eminescu, n.n.] haos şi faliment.]

 

 

[9]

 

[În arhiva lui Cornel Regman s-a păstrat următoarea ciornă a scrisorii acestuia către I. Negoiţescu de la începutul lunii noiembrie 1992]

 

Dragă Nego

Tu ai un of la inimioară şi-un ghimpe în suflet că mă tot aşezi în rândul detractorilor tăi. N-ai exprimat nici o opinie în leg.[ătură] cu articolul ce-am scris, măcar sub formă de obiecţie la unele susţineri ale mele. Deci îl aşezi pe acelaşi plan cu cele ale contabilului de erori Dimisianu (de altminteri ca şi Piru) şi Radu Călin Cristea, acesta din urmă surprinzător de obtuz. Că ţie îţi place Monica Spiridon, asta am ştiut-o de mult, cum şi că eşti în mare admiraţie pentru Virgil Podoabă! Dar eu am ascultat şi celebrul trio de la Europa Liberă compus din Matei Călinescu, Virgil Nemoianu şi Raicu, devenit cvartet prin alăturarea lui Gelu Ionescu şi n-am descifrat din spusele lor altceva decât nişte frumoase generalităţi ce puteau fi emise fără măcar să deschidă cartea, doar ştiindu-te pe tine.

Te deoblig la un răspuns, cum ar fi zis fostul nostru director Alexandru Ciura!

 

[10]

 

München, 19 nov.[noiembrie] [1]992

 

Dragă Cornel,

în fine o adevărată, cuprinzătoare epistolă de la tine! Îţi mulţumesc mai ales pentru Alexandru Ciura. Dar şi pentru celelalte veşti. Poezia lui Eminescu mi-a fost cerută cu vreo doi ani în urmă de Negrici, care atunci mi-a propus şi anumite îndreptări binevenite, pe care le-am acceptat. Mai apoi, m-am interesat de soarta cărţii – chiar şi prin tine, în primăvara asta – şi mi s-a răspuns, tot prin tine, că anul ăsta apare (nu ştiu cu cine ai vorbit). Ceea ce m-ar interesa pe mine acum ar fi să poţi tu obţine de la Mircea Ciobanu (am înţeles că el e directorul editurii) dosarul cărţii, căci eu nu am textul modificărilor juste ce am operat la cererea lui Negrici. Ţi-aş fi foarte recunoscător să faci tu această ispravă.

Într-adevăr, am primit vol. 2 din Viaţa lui Stere, dar nu am volumul 1. Dacă Zigu, pe care eu îl preţuiesc atât de mult, mi-ar trimite şi vol. 1 aş fi încântat. Ştirea că Istoria s-a epuizat a aflat-o Ana Mureşan de la doamna Munteanu, librăreasa, la care ea s-a dus ca să comande pentru mine (în vară) 30 exemplare. Doamna Munteanu s-a adresat Editurii, care i-a comunicat epuizarea. Pe de altă parte, atât Ana cât şi diverse persoane care au călătorit de aici în România şi pe care le-am rugat să-mi caute exemplare, n-au găsit nicăieri – nici în provincie – nici măcar un exemplar. Dacă totuşi sunt fals informat, aş fi mulţumit să pot cumpăra cele 30 de exemplare de undeva. Poate tot editura mă ajută.

Într-adevăr, textul cel mai interesant despre Istorie l-a scris Monica Spiridon, în Familia (al doilea text al ei pe această temă; primul a apărut în R.[omânia] literară). Aştept acum pe cel al lui Grigurcu, care trebuie să apară în Viaţa românească. Desigur, am citit cu tot interesul cuvenit cronica ta din R.[omânia] literară, serioasă ca totdeauna, deşi mi s-a părut cam stânjenită şi dintr-o latură. Tu eşti la loc de cinste în Scriitori contemporani, care urmează să-mi apară în anul ce vine la Dacia, unde am promis şi întâiul volum din memorii.

Vă sărut cu drag şi dor

nego

 

P.S. Poate v-a spus Jenø că n-am putut merge la Budapesta (Pollák s-a oferit să-mi plătească drumul) din cauză de tratament medical.

P.S. 2. Am procurat deja vitaminele pentru voi – aştept călătorul.

 

[pe plic, Cornel Regman notează: scris. 16.XII cu detalii despre: vol. Eminescu / 30 ex. Ist.[oria] lit.[eraturii] etc.]

 

 

[11]

 

München, 07.12.92 [carte poştală]

 

Dragă Cornel,

ţi-am trimis 15 flacoane vitamine (unul de vitamina C, foarte bune, 3-4 într-o zi, când eşti răcit) prin dl. Doru Bărbulescu, telefon 6213323.

Cu drag

nego

 

[Jos, Ana Mureşanu scrie:] (prin Anna Hagiu care e cunoştinţa lui Bărbulescu).

 

Vă sărut cu drag

Ana