Gheorghe Săsărman

1. Încep cu o precizare: nu cred că poate exista o libertate absolută în general şi nici a scriitorului în particular. Există înainte de toate o determinare istorică şi socială de care nu ne putem desprinde cu totul, indiferent dacă suntem conştienţi sau nu de acest fapt. Există apoi un cadru legal şi nu-mi pot imagina că, fie şi în cel mai democratic stat, mulţi scriitori ar fi dispuşi ca, în numele unei pretinse libertăţi absolute, să intre în mod deliberat în conflict cu legea. Şi abia în al treilea rând aş pune în discuţie cazul oarecum subiectiv vizat de întrebare, anume că pot oricând să existe cititori pe care i-ar irita ceea ce scrii; ba aş zice chiar că este un risc inevitabil (fiindcă e cu neputinţă să ştii dacă nu cumva superi totuşi pe cineva, fără să vrei), iar cine nu-i dispus să şi-l asume, acela să nu se facă scriitor! Îmi amintesc de o poveste din O mie şi una de nopţi, în care unui călător prin pustiu i se arată un duh înfricoşător, dornic să se răzbune pe motiv că i-ar fi ucis odrasla (o creatură invizibilă pentru muritori), scuipând un sâmbure de curmală. Universul cititorilor e plin de asemenea fiinţe nevăzute, al căror unic cusur este că sunt mult prea sensibile. Sigur că sensibilităţi care îţi sunt cunoscute pot fi luate în seamă, în măsura în care nu te obligă la compromisuri grave şi probabil că nu-i întâmplătoare dorinţa unora de a le fi publicate memoriile abia la câteva decenii după trecerea lor în nefiinţă. Revin aşadar la întrebare: da, îmi asum riscul de a irita şi nu o dată am intenţia să contrariez sau chiar să critic – să iau atitudine, cum se mai spune. Însă întru totul liber nu mă simt nici atunci când mă aşez la masa de scris şi am explicat mai înainte de ce. Sunt şi eu, ca orice om, rezultanta propriei biografii.

2. Nu am o metodă în alegerea subiectelor, dar ar fi banal şi inexact să spun că subiectele mă aleg pe mine. De multe ori mă las ademenit de teme la ordinea zilei, dezbătute cu înverşunare; poate şi din pricina experienţei mele de gazetar. Dacă prin „falii periculoase“ le înţelegeţi pe cele ce decurg nu atât din trama arhitectonică a scrierii, cât din confruntarea cu seismele năbădăioasei „corectitudini politice“, atunci vă pot spune că nu le ocolesc nicidecum, ci am o adevărată predilecţie pentru ele. Şi asta nu de azi-de ieri: volumul meu Cuadratura cercului, aşternut pe hârtie în anii 1969-1971, a apărut abia în 1975, cu un sfert dintre povestirile manuscrisului eliminate de cenzură, după ce fusese respins de mai multe edituri; a putut să apară în ediţie integrală abia după 1989, când a fost şi tradus în mai multe limbi: franceză, spaniolă, americană, germană, japoneză, italiană. Şi îmi pare concludent că şi ediţia americană (2013), care a beneficiat de traducerea cunoscutei scriitoare Ursula K. Le Guin, lăsa pe dinafară o treime dintre texte – în bună parte tot pe motive de ordin ideologic.

3. De vreme ce nu cred în posibilitatea unei libertăţi absolute, se înţelege că asta se referă şi la criticul literar, nu numai la scriitor. Dar, în limitele menţionate, nu văd de ce să-i refuzăm criticului ceea ce îi admitem scriitorului; în plus, însăşi menirea criticului îl obligă pe acesta să facă abstracţie de iritările posibile şi foarte omeneşti pe care le-ar putea stârni făcându-şi meseria. Ca scriitor, pe de altă parte, e foarte greu să-ţi poţi judeca obiectiv scrierile şi cu atât mai uşor este să te laşi ispitit de credinţa că ai fost nedreptăţit, când în loc de elogii ai parte de critică. Bineînţeles că mi s-a întâmplat şi mie; de pildă, despre romanul meu Sud contra Nord cineva a scris că ar fi „o pastişă ieftină“ a capodoperei lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Nu intenţionez să intru aici, după decenii, în polemică cu un critic de altminteri cât se poate de onorabil, ci doar să răspund concret la întrebarea „cum reacţionaţi?“. Ei bine, n-am reacţionat nicicum. Nici atunci, nici în alte rânduri, când mi s-a părut că o observaţie sau alta ar fi neîntemeiată. Mi-am zis: poate că de la altul aşa se vede. Şi oricum, parcă e mai bine decât să-ţi fie ignorată cartea!

München, 14 octombrie 2023