MARTA PETREU, UN AN BUN…

• Stîlpii Creaţiei (Foto Telescopul spaţial James Webb)

…Ar avea anotimpuri aşa cum scrie în manuale pentru zona temperat-continentală… iarnă cu zăpadă, primăvară cu încălzire înceată şi ploicele care ar înverzi blînd pămîntul, o vară caldă, dar nu toridă, încît brazii din Cluj, de pildă, n-ar suferi nici un pic… iar toamna ar fi destulă ploaie încît să încolţească grîul, pe care prin noiembrie l-ar înveli protector neaua… Totul, după calendarul de pînă acum vreo patruzeci de ani… • Anul care tocmai a trecut nu a fost bun – mai nicăieri şi mai pentru nimeni. Decît pentru companiile de energie. • România nu a intrat în Schengen, iar televiziunile ne-au dat multe ştiri despre reuşitele afaceri ale Austriei şi austriecilor în ţara noastră. Cîtă vreme există supuşi, năravurile imperiale nu dispar deodată cu imperiile. • Şi nici corupţia. Chiar dacă-i vorba despre UE. • Vestea bună este că ţara noastră cea codaşă la autostrăzi s-a îmbogăţit cu 7 km de centură ocolitoare a oraşului Tecuci; precis, cu o centură de 6,945 m, contruită într-un timp record, căci fix în treisprezece ani. Alte surse spun că în zece ani. Să luăm în calcul numai varianta din urmă. Asta dă 694,5 metri pe an, adică 1,90 metri pe zi. Nu-i rău, contructorii au fost mai iuţi decît ţestoasa din paradox. Şi n-a costat decît 41 milioane plus TVA, deci 49 658 700 lei, adică 7150,28 lei pe metru. • Un an bun ar fi fără război în Europa răsăriteană, respectiv în Ucraina. De fapt, fără război pur şi simplu. Fără oameni omorîţi ori schilodiţi de rachete, fără copii înspăimîntaţi şi orfani. Fără oraşe bombardate pînă sînt transformate-n moloz. • Să avem răbdare, ne spun… vracii din Peru, războiul ruso-ucrainian se va sfîrşi. Cîndva. • Un an bun ar fi fără incendii catastrofale pe glob, fără păduri şi mirişti aprinse. Fără secetă şi criză de apă. Fără poluare. Fără calota polară năruindu-se ca o frişcă pusă pe plită. Fără topirea permafrostului, cu tot ce aducea asta. Fără urşi polari jigăriţi prin înfometare. Fără urşi carpatini care dau buzna la tomberoane, în miezul oraşelor noastre. Fără oameni care îşi trîntesc o vilă în habitatul animalelor. • Biologii anunţă că trăim în miezul celei de-a şasea extincţii a vieţii pe Terra. Primele cinci au fost provocate de fenomene naturale, frig, incendii, activitate vulcanică intensă, căderea unor mari meteoriţi. A şasea este declanşată în întregime de activitatea umană. Se întîmplă acum. Se întîmplă peste tot. Pentru că omul se află în vîrful lanţului trofic, după ce-o să dispară cam tot ce se află sub el, o să rămînă şi el cam în aer. • Există însă şi performanţe adaptative, spun de asemenea biologii. De pildă, o insectă, musca albă a tutunului, a şterpelit de la preanobila plantă nu mai puţin de 49 de gene, pe care şi le-a integrat în propriul cod genetic. Nu-i însă cazul speciei noastre. • La noi, un an bun ar fi fără accidente pe şosele, fără incendii în gospodării, fără poluare. Cu o viaţă mai ieftină. Cu o populaţie care nu mai pleacă pentru totdeauna în patru vînturi. Cu o mică bunăstare obţinută cinstit de fiecare ins. Fără marea corupţie. Cu un stat demn, care îşi ştie apăra cetăţenii, avuţia, drepturile – şi chiar le apără. O ţară în care mîncăm şi produse din România, nu importăm hrana de aiurea. Una în care pădurile rămîn în picioare, iar pădurarii în viaţă. În care nu exportăm buşteni şi importăm produse Ikea. • Ar fi o ţară în care se nasc copii care tot aici ar urma să crească. Da, am aflat, sîntem 19 miloane de cetăţeni români. Ni se comunică faptul că populaţia României descreşte ireversibil. Asta ştiam şi noi, măcar de vreo 20 de ani. Dar: cui îi pasă? • De departe, însă, şi veşti bune. James Webb Telescope furnizează fotografii. Mai clare decît acelea obţinute anterior cu alte instrumente, se laudă specialiştii, şi dau exemplu Stîlpii creaţiei, ştiuta creşă de stele. • Un an bun din istoria… Lunii a fost acela al naşterii ei. Un centru de cercetare NASA susţine, în urma unei simulări, că Luna şi stăpân-a mării, ce pe a lumii boltă lunecă s-a format: în urma ciocnirii Terrei, acum 4,51 miliarde de ani, cu o planetă, botezată Theia; după impact, Terra s-ar fi lichefiat, iar o bună bucată din ea ar fi fost dizlocată, aruncată în spaţiul cosmic învecinat, unde, în numai 8 ore!, şi numai prin pura funcţionare a dinamicii spaţiale, s-ar fi format astrul cel nou. Cum se cuvine oricărui prunc, pe-atunci Luna era mai aproape de planeta mamă decît e astăzi. • Într-un an cu adevărat bun, România nu ar mai importa nici hrană, nici gunoaiele pe care importatorii cei şmecheri şi nesimţiţi le leapădă unde se nimereşte. Pentru că deocamdată asta este politica noastră economică, aducem de „afară“ şi hrană, şi gunoaie. • Recunosc, au şi alţii necazurile lor, astronomii, de pildă: degeaba au căutat ei presupusa planetă gigantică de dincolo de Pluton, n-au găsit-o. • Şi-atunci s-au consolat emiţînd o altă ipoteză, foarte îmbucurătoare, cum că în jurul sistemului nostru solar se roteşte numai o minigaură neagră, formată în prima vîrstă a Universului. Păi de ce să n-avem şi noi, solarienii, o gaură neagră, oricît de mică?, ne-ntrebăm, aşteptînd răbdători confirmarea. • Într-un an cu-adevărat bun, România ar putea deveni o ţară normală… Una în care şi poliţia, şi justiţia şi-ar face datoria, şi anume: la timp. În care dreptatea şi adevărul ar conta în sfîrşit. O ţară în care cetăţenii ar avea încredere în instituţiile statului. În care oamenii şi-ar vedea fiecare de treaba lor, făcînd-o cît de bine pot, iar clasa politică ar urma regula interesului naţional, nu pofta şi interesul proprii. O ţară în care încrederea în instutuţii şi mica bunăstare a cetăţenilor ar da fiecărui ins, oricît de modest, şansa la bucuria de a trăi. Artiştii şi-ar recăpăta publicul, scriitorii şi-ar recăpăta cititorii. Iar profesorii ar avea învăţăcei care vor să înveţe… • Atunci bogăţia naturală a ţării, atîta cîtă mai există, nu ar mai fi, ca acum, un ghinion de ţară. • Şi, dacă nici un guvern şi nici o clasă politică nu au cum repara anotimpurile ori aduce ploaia la termen, atîtea dintre lucrurile care ar însemna pentru noi un an bun depind, de fapt, de felul cum este gospodărită această ţară pe nume România. Şi-atunci, măcar din cînd în cînd, ar fi şi cîte-un an bun.

31 decembrie 2022, Cluj