„Dacă cineva

se îndoieşte că există

o soartă a cărţilor,

să citească Poemul de

oţel. Aş vrea să spun

de la început că mi se

pare una din

extrem de rarele cărţi

în care se întrevede

geniul poetic.“

Nicolae Manolescu

 

 

Poemul de oţel

 

Ce bine e să fii salariat. Să mergi la supercoop şi

să întîlneşti alţi doi ingineri şi să-i somezi să-şi

dezamorseze cartelele. Să iei cuvîntul zicînd doar:

nu credeţi că am venit să-mi tai stînga ci s-o

pup cu desăvîrşire. Dacă mînia-mi va înroşi ţeasta

sub coif voi intra în grădina lerului dacă-l reneg

pe muncitorul meu ce buze mai aştept. Mă întîmpi-

nă ca om viu ieşind blînd din uzine. E aşa de bun

la înfăţişare că nimeni nu trece pe lîngă el

fără să nu promită. Blîndul mi-a zis: ce aliaj poa-

te fi între noi finul fierului? (departe stă o tur-

mă de angeli păscînd; dacă îl dau afară îl las

să se ducă la match?). Dacă judec cu o milă de

miel subt drapel. Arunc mărgăritarele stil de oţel

înaintea mîţei agentului ca să văz ce fel de dinţi

sparge; dacă pisicu e-n lapte mă toarnă la taika

şapte de e cotoi de metal este clar. În vremile a-

cestea de neştiinţă ei înlesnesc cîrnilor să se în-

fierească; livrează o tehnică prin care vor scopi

creierele din boxa de oase cu ăla despre care vor-

besc. Pe cînd era al locului locuitorii s-au ară-

tat cu un steag în fascicule strigînd: fierul acesta

oţeleşte porumbeii într-un fel care este împotriva

păcii. Li s-a răspuns: dacă era vreo scofală, de ca-

pul vostru v-aş fi înţeles prin inducţie locuitori-

lor altfel nu ştiu nimic. A fost invitat la reu-

niunea ştiinţifico-tehnică din anul 1260. A văzut un

moşulică aşezîndu-se la pupitru şi avea sub braţ un

dosar cu zece secţiuni şi şapte titluri. A văzut că

pe secţiuni strivea zece havane iar titlurile erau

nume de echipe. Moşul pe care l-a văzut semăna cu o

cutie avea ochii ca de copil şi o gură ca de focă.

Rectorul sălii oferindu-i scaunul său i-a dat o

pîlnie mare şi toată sala era electrizată. Apoi a

văzut ridicîndu-se în fumul sălii o babă ce făcea

minuni şi vorbea exact ca moşul. De fapt baba nu de-

monstra decît ceea ce era de demonstrat pentru ca

locuitorii sălii să laude şi mai mult ştiinţa moşu-

lui dintîi a cărui echipă de moarte fusese renova-

tă. Şi deci era aşa. Stimate 123. Pe cînd eram ne-

copt purtam corniţe pe frunte dar tu mi-ai transmis

în circuit fineţea finului fierului aşa că nu mai

sînt fiară ci fier. Iată raportul. Sala în care lo-

cuiau am găsit-o patrată iar paza lată. Energia lor

din ruşinos e nulă iar chestia estetică rudimenta-

ră. Pe acest fond am identificat şase sute şaizeci

şi şase fose prin care am putut observa restul tru-

pei ce o abandonasem cum ştii dar care acum datori-

tă unui şarm sau magnetism rezidual tinde să revi-

nă. Am depistat propensiuni caracteristice zonei

cum sînt 1.82.414.1. Am preluat complet operaţi-

unile ce îmi asigură reproducerea şi care pînă în

acest moment formau sarcina gregară a sălii. Şi de-

ci troika steleră n-o mai justifici i pak vei trece

la 1.82.42.14.21.91.06 bre. Acceleraţia o vei sui

pînă la un geniu pe mm/cub. Iată legile. Legea fieru-

lui şi fiarelor. Magnetisml miezului sfiosului de

fier şi gravificarea mămicilor uranice. Regimul de

extracţie din creiere organice a structurilor de

fier viu. Stabilirea mancourilor pentru pierderi la

transportul ideilor geroase lichide. Fixarea spec-

trelor unse admisibile la cîntarea expansiunii tex-

turii de fier. Regimul de fluidificare a ecuaţiilor

parfumate şi a derivatelor kk ale acestora TERMI-

NAT. Deci ce figură am? Mi-o compun eu abil ori

pică ea Lache la ţanc? Lache mai întîi în boaşe în

vintre în piept în gît apoi leşin la ceasul de fier cu

mii de limbi în gură (şi semnăm). Atunci venim toţi

odată dar bafta unuia e totul. Ăsta-şi împinge fiţe-

le metrice la suprafaţa colii şi se îndeseşte avan

iar pe dinlăuntru proliferează o reţea fină şi on-

dulată de okey de fier (ce îl reîncarcă). El vede o

tiribombă ale cărei scaune sînt minime (libere ro-

tindu-se în jurul său ele şi el rînjind acestor

fantasmatice. E amantul fiul şi tatăl şi axa lor.

Psyche al său e ipotetic locul în care textul ar

putea debuşa la nesfîrşit. Dar atunci cine e?

 

 

Steaua pelin

 

Mi-a rău şi vărs flori maestre tu cînd te însori?

(te-ntreb ca un procuror căci tu eşti al meu amor!)

vergură alior tirbişin maestre tu eşti un chin. Te

dăduşi la steaua pelin (cădea în raze ca nişte

coarne) şi ea se sparse şi se prelinse pe carne te-m-

brăţişa unsuroasă priveşte-te ce umflat eşti dragă.

 

 

Rana regina

 

Lumină rece leş sodomit omorîtoru zace prostit tre-

mură barba festuca lui sărută gura blîndului. Zoaie

şi lance noapte plîngîndă alt voinikel ţop la pîndă

fîlfîie verde securea detună ceafa pădurea. Bebe cel

nou geme curat din dragoste ce-au fost pupat a mai

molană şi un legat ăl mai tăiat. Iar fluturii apu-

sului roiesc pe-ngusta fruntea lui şi columbaşi din

răsărit la dulce creier au năvălit. Pîndeşte cînd

şapte apune cum se aşează rana în rune priviţi în-

tre unu şi doi leşuri noi.