Gellu Dorian

1. Sunt Balanţă, născut în ziua de 13 octombrie 1953. Nu am urmărit niciodată acest aspect al scrisului meu. Probabil, dacă ar fi să se analizeze vreodată acest aspect, s-ar descoperi, în cele mai multe cărţi ale mele, echilibrul, cofesiunea meditativă, ştiu şi eu ce alte astfel de aspecte ar mai implica această zodie. Nu sunt un împătimit după ceea ce-mi mi-au prescris astrele. Ştiu doar că atunci cînd m-am născut, medicul i-a pus mamei în mînă o carte şi i-a spus că fiul ei va fi scriitor. Asta mi-a spus-o mama şi eu am ţinut de această prezicere şi am devenit scriitor. În familia mea toţi bărbaţii sunt născuţi în zodia Balanţei, dar numai eu am luat calea scrisului. Prin urmare, nu zodia stabileşte ce vei urma să fii, ci destinul. De bine ce nu mi-am pus această problemă, dacă scrisul meu a fost influenţat de zodie, nu mi-am pus problema nici dacă a fost influenţat de ascendentul zodiei în care m-am născut. Sunt chestiuni ce ţin de superstiţie, de un fel de proptea, ca speranţă că va fi mai bine, mai altfel, dacă zodia ta îţi stă scrisă pe frunte şi îţi dictează paşii pe care trebuie să-i faci în viaţă. Asta ţine de speculaţia celor ce şi-au făcut din asta un mod de viaţă. Mi-e de ajuns să cred în destinul oferit de Dumnezeu.

2. Am afinităţi, în general, cu toţi scriitorii, chiar şi cu cei care mă contestă, chiar şi cu cei care stabilesc liste şi ierarhii şi mă uită în colţul ăsta de ţară, în care numai scriitor să nu fii. Scrisul este afinitatea noastră comună. Afinităţile pot fi elective şi de aici, nu-i aşa, ies din cadrul atenţiei mele unii scriitori, poate cu unii dintre ei, în privinţa scrisului, am afinităţi, aşa cum eu ies din atenţia multor colegi, mai ales a acelora care privesc totul în jurul lor cu condescendenţă. Epurările în literatură se fac fără cruţare!

De aproape treizeci de ani fac parte dintr-un grup de scriitori, unii dintre ei fiind chiar Balanţe, trei la număr suntem în grupul de şase, ceea ce implică o doză mare de afectivitate, de apropiere. Este vorba de Grupul de la Durău, din care au făcut parte de la început şase scriitori, apoi doi, pe rînd, s-au retras, dar au venit alţii doi. Dar, în continuare, sunt afectiv şi cu cei plecaţi. „Scriitori mari“ cu care să am afinităţi. Mă uit în literatura română, dintre clasicii noştri, doar patru sunt Balanţe pure: Şt. O. Iosif, Panait Cerna, Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar (mai puţin clasic!), iar dintre contemporani, mai mulţi la număr, i-aş alege doar pe Paul Goma, Ioan Groşan, Nicolae Sava şi Robert Şerban. Mă simt mai apropiat dintre cei clasici, de simbolistul Şt. O. Iosif, prin disputa lui, pe temă de amor adulter, cu Dimitrie Anghel, prin poezia lui, decît faţă de Zaharia Stancu, să zic, un talent profitor al unei epoci perdante pentru mulţi dintre confraţii săi. În timp ce printre marii scriitori ai lumii, care s-au născut în zodia Balanţei – Scott Fitzgerald, William Faulkner, Carlos Ruiz Zafón, T. S. Eliot, Truman Capote, Wallace Stevens, Graham Greene, Gore Vidal, e.e. cummings, Oscar Wilde, Eugene O’Neill, Dino Buzzati, Günter Grass, Arthur Rimbaud, Samuel Taylor Coleridge, Doris Lessing, Italo Calvino – aş încerca să văd cu cine aş avea afinităţi clare, dar îmi este greu să aleg. Poate mai multe afinităţi să am cu Rimbaud, în ceea ce priveşte poezia, şi cu Italo Calvino, în ce priveşte proza. Dar e mult prea mult spus.

3. Alfred Nobel. Dar mai bine, Maria Tănase. Îmi place muzica bună, de calitate, esenţă a spiritului românesc. Trist este că Putin este tot Balanţă, una de mijloc, nativ, şi se comportă absolut fără nici un echilibru, fără nici o logică. Dar, nu-i aşa, excepţia întăreşte regula. N-am absolut nici o afinitate cu el.