DAN GULEA, O VACANŢĂ ÎN LA BELLE ÉPOQUE

image description

Radu Mârza, Călători şi pacienţi români la Karlsbad. O istorie culturală a mersului la băi pe la 1900, cuvânt-înainte de Alin Ciupală, Editura Polirom, Iaşi, 2022, 504 p.

Karlsbad (azi: Karlovy Vary) îi oferă lui Radu Mârza o metodă de lectură pentru „la Belle Époque“, unde se întâlnesc regi, principi, politicieni, literaţi, artişti, medici, întreprinzători fel şi chip; totul, din perspectivă românească, urmărindu-se, în primul rând, opiniile autohtone despre felul în care romantismul de tip Biedermeier supravieţuieşte în secolul XX. Staţiunea balneară din Boemia, fondată de regele Carol al IV-lea, undeva la jumătatea secolului al XIV-lea, este „descoperită“ de opinia publică europeană abia în secolul al XVIII-lea, fiind o placă turnantă pentru secolul romantic.

Istoria mentalităţilor începe atunci când se descoperă un text literar umanist în latină, odă închinată apelor de la Karlsbad, rapid tradusă în mai multe limbi de circulaţie; o bogată literatură „karlsbadiană“ îi numără, într-un timp foarte scurt, pe Goethe, Schiller, Lamartine, Hugo, Shelley, Puşkin, Heine, Chateaubriand, Uhland, Novalis – autori (aici în ordinea din text) cuprinşi într-un op aniversar de pe la jumătatea secolului naţiunilor, realizat pe cheltuiala primăriei Karlsbad. Este, de fapt, un testimoniu romantic de primă dimensiune, trecut în contul unui inventar al personalităţilor care au vizitat staţiunea. Astfel, pe lângă importante capete încoronate din secolul XIX şi secolul XX (de unde nu lipseşte un Pedro al II-lea al Braziliei), pot fi amintiţi muzicieni precum Mozart, Beethoven, Chopin, Wagner – pentru a enumera doar câteva nume; de altminteri, muzica ocupa un loc special în staţiune, cu orchestre care cântă la ore fixe în preajma izvoarelor, pentru plăcerea curanţilor – sau chiar îi întâmpină pe oaspeţii mai importanţi.

Dincolo de tema romantică, există tema imperiului, fundamentală pentru românii ardeleni; în acest sens, personalitatea lui Al. Vaida-Voevod, medic curant la Karlsbad în jurul lui 1900 şi autor al unor însemnate Memorii, premier al României Mari, este un indice de interpretare special pentru cercetarea lui Radu Mârza.

Imperiul se impune de la arhitectura unei staţiuni balneare, care este identificabilă pe tot cuprinsul Imperiului, până la Borsec sau Băile Herculane. O staţiune de felul Karlsbadului cuprinde colonade – pavilioane speciale ale izvoarelor, numite Kurhaus sau Kursalon („sală de mese, sală de concerte şi de baluri, sală de lectură, cu încăperi speciale pentru fumat sau pentru jocuri de noroc şi de biliard“), corso şi parcuri neapărat seculare. Există şi „Kurgaştii“, termen de argou pentru desemnarea turiştilor de la Karlsbard, care trimite la două feluri de vilegiaturişti: amatorii unui Karlsbad de noapte, al petrecerilor şi al şampaniei, şi unul diurn, al curelor de ape minerale, sub supraveghere medicală. Ambele tipuri de vilegiaturişti sunt ilustrate de călătorii români, constituind o istorie a clasei politice româneşti, autoarea, ieri şi astăzi, a unei importante naraţiuni despre loisir.

Pentru a identifica şi a contextualiza exact dimensiunile acestor imagini, cercetătorul face incursiuni în începuturile balneologiei, urmăreşte cu acribie listele cu vizitatori, într-o publicaţie specială a primăriei localităţii, cu apariţie cotidiană, utilizează informaţii din ghiduri de călătorie, manuale, memorialistică diversă, utilizând competenţele sale probate de excelenta „încercare de istorie culturală“ din 2020, Călători români privind pe fereastra trenului (1830-1930), dar şi de cele de colecţionar de cărţi poştale, cu care îşi ilustrează bogat atât acest volum despre Karlsbad, cât şi cel despre istoria călătoriilor cu trenul.

Conturarea unui profil al locului frecventat de clasa înaltă, unde intră deopotrivă figuri din clasa de mijloc, inclusiv la nivel aspiraţional, alături de personajele aristocratice, este o temă aparte în istoriografia contemporană, unde mai poate fi citat numele lui Dorin Stănescu, deopotrivă specialist în istoria trenului, autor al recentei Şampania regilor. O istoriei a primei fabrici de şampanie din România, Pivniţele Rhein & Co (1892-2022).

Chipurile româneşti de „vizitatori la Karlsbad“ se deschid cu boierul oltean Barbu Ştirbei, unul dintre primii oaspeţi români atestaţi, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a lăsat o serie de relatări în scrisorile trimise acasă; boierul se teme să nu iasă în evidenţă cu această călătorie, de aceea ar prefera tăcerea: „mie nu-mi este voia să auză Vodă ce fac eu, şi cum umblu“. Concluzia: „boierul valah trebuie să fi fost o apariţie exotică la Karlsbad, îmbrăcat turceşte şi schimbând politeţuri în rudimente de franceză şi italiană“.

Urmează paşoptiştii, cu familia Golescu, consemnată prin aventurile galante ale lui Ştefan C. Golescu: „citind prima ta scrisoare, credeam că deja te-ai îndrăgostit“, îi răspunde la un moment dat fratele Nicolae. O notă specială pentru poeziile lui Heliade-Rădulescu dedicate Karlsbadului, dintre care una în limba italiană, urmare a unei provocări la care mai participă şi Iancu Văcărescu şi Constantin Aristia – cu poeme publicate în Curierul de ambe sexe (1842). Cunoscut deschizător de drumuri alături de Heliade, Gheorghe Asachi călătoreşte şi el în staţiune şi scrie, atât un poem (La termele de Carlsbad), cât şi o serie de amintiri despre epoca din jurul lui 1805.

La Karlsbad, atrage atenţia Alexandru Ioan Cuza, înainte de domnie (împreună cu doamna Elena), dar şi în timpul domniei, în sezonul 1865, fiind la băi, se pare, împreună cu Maria Obrenovici.

Un om politic este şi poetul Octavian Goga; sonetele sale, intitulate „Karlsbad“, „Franzensbad“, „Marienbad“, după numele staţiunilor locului, scrise probabil în jurul lui 1914, compun o atmosferă: „Sunt fără număr, mutre somnolente/ De ambe sexe, valuri nesfârşite/ Trec spre izvor, stomacuri obosite/ din cele cinci diverse continente“.

Alte chipuri cuprind high-life-ul dintotdeauna al României: familia Brătianu, prin scrisorile şi relatările lui Ion Pillat de dinainte de Primul Război Mondial; familia Argetoianu, prin fondul memorialistic al ministrului Constantin Argetoianu. Apariţia cu avionul, la jumătatea anilor 1930, a reginei Maria, este o ştire pentru ziarele epocii, programul reginei (venită la recomandarea medicului curant) fiind urmărit cu atenţie.

Cu pauze comice, de felul portretizării fugitive a unui dresor neamţ de şoareci (se aduce o pisică la reprezentaţie), istoria lui Radu Mârza cuprinde mai multe episoade de cercetare, detectivistice, cu suficient suspans de bună calitate; unul dintre acestea este elucidarea circumstanţelor în care a fost realizată o fotografie de grup, cu Coşbuc, Elena Vaida-Voevod, dr. Demetriu Ciuta, Al. Vaida-Voevod şi Caragiale, la Karlsbad, la o masă a unui local, identificându-se locul exact (Cafe Kaiserpark) şi momentul (iunie 1911).

Un capitol exotic este cel al înalţilor prelaţi (greco-catolici) care călătoresc la băi, figuri unioniste marcante, precum mitropolitul românilor din Ardeal şi Ungaria, Ioan Meţianu; fostul mitropolit al Ugrovlahiei, Ghenadie; episcopul Partenie al Dunării de Jos; episcopul Iosif Goldiş al Aradului, dar şi patriarhul României, Miron Cristea.

Nu doar viaţa, ci şi moartea veghează la cura de ape minerale; numele celor care s-au stins la Karlsbad sunt prilej pentru o meditaţie despre efemeritatea umană: vornici, mari boieri şi boieroaice, chipuri ale clasei de mijloc, de felul lui Anghel Demetriescu, profesorul cunoscut drept contestatar al lui Eminescu, editorul C. Sfetea ş.a.

Politica are un rol de seamă la Karlsbad, unde se perfectează înţelegeri şi au loc numeroase întâlniri între oameni politici, în registru formal şi informal, într-o panoramă a epocii ce focalizează pe sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, până la chestiunea sudetă, temă a politicii hitleriste.

Karlsbadul, deşi pare un loc lipsit de griji, a sedimentat marile turbulenţe ale războaielor mondiale: denumirea de Karlovy Vary arată intrarea în componenţa Cehoslovaciei după 1918, alături de întreaga regiune germanofonă, care a fost anexată celui de-al treilea Reich în 1938, revenind la Cehoslovacia (azi: Cehia) după al Doilea Război Mondial.

Dintre instrumentele conceptuale, este reprezentativ cel de „capitală politică de vară“ de tip european din istoriografia recentă, cu trimitere la perspectiva românească, prin prezentarea vilegiaturiştilor „de top“: şase prim-miniştri în vacanţă, de la finele secolului al XIX-lea până la sfârşitul perioadei interbelice, analizându-se fluctuaţiile politice, de la felul în care Clemenceau, premierul francez, ar fi fost indispus de Dimitrie Sturdza, la dejunul lui Ionel Brătianu cu un obişnuit al apelor minerale, regele Eduard al VII-lea al Angliei.

Pentru diferite contextualizări, este necesar un capitol de istorie a medicinei, dedicat medicilor români la Karlsbad şi preocupărilor lor ştiinţifice, între care se distinge, prin proeminenţa profesională şi politică, Alexandru Vaida-Voevod; un subcapitol de istorie a economiei apelor minerale de la Karlsbad în România, care inventariază reclame ale unor produse ce folosesc „brandul“ Karlsbad: pesmeţi („pâine de graham“), pastă de dinţi, săruri diverse; un alt subcapitol, de istorie a publicităţii, cuprinde principalele hoteluri care îşi făceau reclamă în presa românească, iar discuţia se extinde în direcţia unor comparaţii cu turismul balnear autohton (Slănic-Moldova, Călimăneşti, Govora ş.a.).

Dincolo de pasiunea cercetătorului, de motivaţiile ştiinţifice, există şi o miză personală a lui Radu Mârza, dezvoltată din vacanţele copilăriei, petrecute la bunicii din staţiunea Teplice, Cehoslovacia, care „m-a familiarizat de timpuriu cu ceea ce înseamnă o staţiune balneară: hoteluri şi vile în stil clasic şi Secession, corsoul şi străzi peste care pluteau miroasele sulfuroase ale izvoarelor balneare, Kursalon-ul, pavilionul unde cânta orchestra, parcul cu aleile lui străjuite de copaci seculari, printre care răsar diferite monumente, nelipsitul parc cu lebede“. Completate şi verificate cu texte din blogul personal (peregristorii.wordpress.com), cercetarea despre Călători şi pacienţi români la Karlsbad argumentează o perspectivă complexă despre imaginile colective ale sinelui.