Romlit 37

Multe de citit în România literară nr. 37/a.c., începînd cu editorialul dlui Nicolae Manolescu despre şcoală, prilejuit de apariţia unei cărţi de documente inedite (Titu Maiorescu, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Editura Muzeului Literaturii Române, 2022, alcătuită de Dan Gulea, colaboratorul nostru); apoi, un amplu şi interesant interviu, realizat de Cristian Pătrăşconiu, cu dna Anca Vasiliu, profesoară de filosofie greacă la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, cu ocazia premierii ei de către Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Filosofie pe anul 2022. La fel, rubrica dlui Alexandru Călinescu, care prezintă cartea sociologului şi profesorului canadian Robert Leroux, intitulată „Cele două universităţi, apărută chiar în acest an, despre universitatea tradiţională şi cea reformată după cultura woke, descrisă drept: „Cultura woke, tot mai prezentă în universităţi (şi nu numai acolo) e o sinteză între neo-feminism, antirasism, luptă împotriva homofobiei (şi transfobiei), postmodernism şi marxism cultural. Noile discipline, precum studiile afro-americane şi studiile de gen, nu urmăresc altceva decît să inducă ideea că trăim într-o societate în care rasismul este «sistemic» şi că, bineînţeles, el nu poate fi imputat decît albilor“. Sună promiţător. Mai ales că exemplele preluate după cartea lui Robert Leroux dezvăluie şi cum îşi angajează universităţile de pe continentul nord-american noile cadre pentru aceste studii (după… culoarea pielii!?!), şi cum se „autohtonizează“ cultura canadiană: „În Canada la mare trecere este aşa-numita autohtonizare, adică recuperarea şi glorificarea tradiţiilor populaţiilor autohtone. Şi aici se înfiinţează catedre noi, cercetătorii se întrec în a demonstra că populaţiile autohtone erau foarte avansate, aveau cunoştinţe de fizică superioare lui Newton şi că, spre exemplu, medicina modernă ar trebui să valorizeze practici străvechi, cum ar fi cîntecele şi bătutul tobei. Aceste demersuri se subordonează, aţi ghicit, nobilului proiect al decolonizării societăţii. Şi tot în funcţie de acest deziderat a fost suprimat studiul limbilor greacă veche şi latină la Universitatea Princeton, circumstanţă agravantă fiind şi faptul că romanii şi grecii practicau sclavia“. Recunoaştem cu uşurinţă tiparul, a fost aplicat, pe alte idei, cu mare sîrg, o jumătate de secol în Estul Europei. (L.F.)