ION BOGDAN LEFTER: 7 ANI CU (APROXIMATIV) 24 DE APARIŢII EDITORIALE

Pînă la o posibilă monografie-„fişie“ Şerban Foarţă – o încercare de a-i urmări publicaţiunile din măcar ultimii ani şi cîteva analize. Aleg intervalul din 2014 încoace nu chiar la întîmplare, însă nici din motive „magice”, de cifră: atîţia ani s-au scurs deocamdată, 7, de valorificare editorială a unui proiect vizualo-textual încă deschis şi căruia n-are rost să-i pierdem din vedere punctul de start. Aşa încît:

2014

• apare prima carte din şirul publicat de Foarţă în tandem cu graficianul Tudor Banuş: Abecedaur (Brumar); iute reeditată, în acelaşi an (la Vinea);

• formula e asumată explicit în titlul şi subtitlul următorului op semnat de cei doi autori (în ordinea alfabetică a patronimelor), tot în 2014, cu alte imagini şi versuri: Tandem. Desene de Tudor Banuş în lectura lui Şerban Foarţă (Editura Casa Radio, cu 2 CD-uri cu înregistrări ale textelor în lectura poetului);

• în acelaşi an, pe cont propriu: Ofranda muzicală/ Offrande musicale, ediţie bilingvă, română şi franceză, Traduction du roumain par Benoît-Joseph Courvoisier (Vinea): o „proză cotidiană” (zice poetul în deschidere) dedicată compozitorului Mihail Vîrtosu, de fapt un text alungit pe-o coloană îngustă, simili-poematică, practic o singură frază din 1.426 de cuvinte, juxtapunere de segmente închise prin „;“ (= punct şi virgulă) spre-a fi – vasăzică – redeschise şi continuate pînă la finalul „.“ (= punct), colosal elogiu adus muzicii printr-o cascadă de referiri (deci explicite) şi aluzii (implicite de felul lor) la nume mari şi opere celebre, cu trimiteri la o mulţime de momente din istoria artei sunetelor şi la firele filozofico-literare cu care se-ntreţese, chiar şi cu cîte unul cinematografic, pornind de la un motto din Borges închinat ei, muzicii, „melodiei infinite“, ca „misteriosa forma del tiempo“, echivalat de Foarţă ca „secreta formă a timpului“, deşi-i putem spune şi direct-„misterioasă“ (între altele, e evocată o relatare maternă din „urbea mea natală“, Severinul, despre un popas al lui Enescu şi despre cum marele artist ar fi cîntat la „clavirul/ cu care se acompaniau filmele mute,-n/ penumbra unei săli/ de cinema“…);

• precum şi traduceri, fireşte: Stéphane Mallarmé, Versuri de circumstanţă (Tracus Arte)…

• …şi două „impudice“: Erosonetele veneţianului de secol XVIII Giorgio Baffo, descoperit şi elogiat cîndva şi de Apollinaire, şi Femeia (1889-1891) de Pierre Louÿs (ambele la Adenium);

2015

• o nouă versiune a primei cărţi „foarţiene“, Texte pentru Phoenix (coeditare Vinea şi Integral);

• şi traducerea, în alăturare bilingvă, după La complainte de Fantômas/ Lamentul lui Fantômas a lui Robert Desnos;

2016

• o nouă combinaţie de imagini desenate de Tudor Banuş şi comentarii în versuri ale lui Foarţă, de data asta scrise direct în franceză, limba de adopţie a graficianului, trăitor la Paris: L’endroit est adroit, l’envers est en vers (din nou în coeditare Vinea şi Integral);

• Quintadecima, cu zece desene de Peter Jecza (Fundaţia Triade/ Editura Fundaţiei Interart Triade): un Septet, o Quintă şi-un Triptic, adică 7 + 5 + 3 = 15 poeme galante-spre-erotice, dintre care unul… lipsă, Cvinta fiind compusă din trei „holorime“, una în „melc“ caligramatic, în stil apollinairian, şi două din cîte un careu de catrene, plus o secvenţă finală cu variaţiuni ale omofoniilor şi delicioase „asonanţe“, adică… doar patru module cu totul!; să fie o „scăpare“, să se fi rătăcit vreun text?; sau unul dintre ele să fi fost omis cu intenţie încifrată în formularea „A patra, – n-o mai sun“ (dintr-al treilea poem „holorimat“)?!; cu desenele corporaliste sau carnal-florale sau geometrizante ale sculptorului, reproduse în chip de omagiu la 7 ani de la dispariţia sa;

• Ariete pentru dublu-flaut, Cu 15 ilustraţii de Şerban Foarţă, duet cu Octavian Soviany (Eisart, în tiraj bibliofil): alternanţă de poeme în care cei doi se provoacă şi-şi răspund, „mai-ştiutorul“ glosînd şi grafic…;

• Fractalia (ediţia a II-a, revizuită, la Editura numită chiar frACTalia, gest în sine ludic-„foarţist“!; prima: Brumar, 2004);

• şi Un ev enorm şi delicat. Poeţi ai veacului de mijloc şi ai Prerenaşterii franceze, Tălmăciri şi glose: Şerban Foarţă (Editura Universităţii de Vest) (titlul – preluat dintr-un vers al lui Verlaine, şi anume din Sagesse: „le Moyen Âge énorme et délicat“, evaluare sfidător de îngăduitoare a lungului, întunecatului, sumbrului, crudului interval…);

2017

• Scripta Volant. O enciclopedie a zmeielor (Editura Universităţii de Vest şi Fundaţia Interart Triade, Timişoara): o carte-zmeu de ridicat în aer! (asupra căreia voi reveni);

• Şerban Foarţă-Eszteró István, Concertino, cu textele primului traduse de-al doilea şi cu ale autorului maghiar echivalate-n româneşte de Şerban Foarţă & Ildikó Gábos, a doua sa soţie (Editura Universităţii de Vest), după o primă formă cu un deceniu înainte (la Editura Irodalmi Jelen Könyvek, Arad, 2007);

• o „carte-audio”/ disc compact (CD) cu broşură însoţitoare: Şerban Foarţă citeşte din Caragialeta & Caragialeta bis, cu o prezentare de Simona Popescu (în booklet), Ediţie ilustrată de Tudor Banuş (Editura Casa Radio; texte din volumele apărute la Brumar, primul în 1998 şi ambele în 2002);

2018

• încă un Tandem 2, de fapt al 4-lea, Tudor Banuş-Şerban Foarţă (Vinea);

• apoi Mulţimea cu un singur element, antologie alcătuită de Robert Şerban (Cartier);

• de menţionat şi editarea studiilor şi eseurilor de retorică, stilistică, prozodie, semiotică literară, în cîmpul mai larg al exegeticii de inspiraţie lingvistico-semiotică, deci din perspective „scientizante”, din postuma În căutarea retoricii pierdute (Editura Universităţii de Vest) a Mariei Foarţă (24 iulie 1942-10 aprilie 1998), prima sa soţie – vezi nota lui de pe coperta a IV-a, cu epitaf scris de poet în latineşte; îngrijise şi debutul postum al Mariei Foarţă cu studiul DueT/Lul celor două Muze (2000);

2019

• ediţia a doua a Abecedaur-ului alcătuit în tandem grafico-textual cu Tudor Banuş (Vinea), de fapt socotite fiind doar ale casei, a treia în general (de la prima, cea scoasă de Brumar);

• ediţia tot a III-a, revăzută şi adăugită, din Un castel în Spania pentru Annia (la aceeaşi Brumar, după cele din 1999 şi 2006, precedate de-o alcătuire „princeps”, în unic exemplar, în septembrie 1989; detalii – data viitoare!);

• Mircea Brăiliţa 1945-2013 (Momente biobibliografice) (Mirton), evocare prozastică a unui foarte apropiat prieten dispărut, fost tovarăş de joacă în copilărie şi de aventuri adolescentine la Turnu Severin: cuceritoare secvenţe portretistice, de fapt autobiografice, apoi introducerile scrise pentru volumele tardive de versuri ale aceluia şi un grupaj ilustrativ;

• şi iarăşi o traducere, în paralelism bilingv: La Chanson du Mal-Aimé/ Cântecul celui neiubit după Apollinaire, Traducere, preambul şi glose… (Editura Universităţii de Vest Timişoara; versiune revăzută a celei de la Brumar, 2000);

2020

• încă o plachetă cu poeme scrise direct în franceză, L’Hiver est un verbe (Vinea):
„il neige/ l’hiver est un verbe,/ un liverbe:/ il neige“ (Hiver);

• şi o reeditare a primeia comise în limba lui Baudelaire, a lui Apollinaire şi-a atîtora, tot un soi de „abecedar“ jucat „omofonic“, ABC d’air (Vinea; ediţia princeps: 2011);

• şi reamintesc prefeţele pe care i le-am pomenit/ comentat/ citat în articolele mele din Apostrof, la Pisica mea şi luna a lui Constantin Abăluţă (Charmides) şi la Îngerul orb/ L’ange aveugle a lui Liviu Franga (Arhipelag XXI); însă vor mai fi fost destule altele.

Iar acum, în 2021, maestrul face ultime adaosuri şi retuşuri la Manualul (im)perfectului funambul (Mică antologie a „performanţei pure“), carte-montaj despre funambuli, căreia-i caută editor. Şi ce alte „performanţe“ „(im)perfecte“/ (im)„pure“ va mai fi ticluind…

În sumă (nu uşor de calculat, căci lui Foarţă nu i se aplică aritmetica şcolărească!), în doar 7 ani, ar fi 8 volume de versuri originale, cu proza-evocare 9 şi cu cea în tandem poetic 10, şi 5 reeditate, cu selecţia audio 6 şi cu 1 antologie de operă 7 culegeri cu texte reluate; 4 traduceri şi 1 montaj de epocă nemaipublicate anterior şi 2 echivalări reeditate. Nici o republicare nefiind tale quale: revizuie, adaugă, rearanjează, mereu remobilează şi redecorează marele „designer“ de „interioare poetice“… (Urmează cîteva mai detaliate descrieri-analize de cărţi „foarţiene”!)