ALICE VALERIA MICU: HANS BERGEL VĂZUT DE PRIETENI

Gheorghe Muşat este membru fondator al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Transilvania, dar calitatea sa de prim trompetist al acestei prestigioase orchestre, precum şi întreaga sa activitate muzicală este completată de cea de fin observator. După volumul Amintirile mele despre Erich Bergel (Ed. Ecou Transilvan 2007), iată-l cu o carte despre fratele acestuia, Arcadă germano-română. Scriitorul Hans Bergel, apărută la aceeaşi editura clujeană Ecou Transilvan în 2020.

Prietenia sa cu marele dirijor Erich Bergel, cel care a petrecut aproape patru ani ca instrumentist la trompetă în compartimentul de suflători al filarmonicii clujene, l-a făcut să îl cunoască şi pe Hans Bergel şi să îi dedice acest omagiu. „Dacă n-aş fi fost colegul şi prietenul talentatului dirijor transilvănean Erich Bergel, poate niciodată n-aş fi avut ocazia de a-l cunoaşte pe fratele său, Hans Bergel“.

Când viaţa unui om acoperă aproape un secol, înţelegi că a experimentat toate avatarurile acestei epoci. Simpla parcurgere a reperelor sale biografice ne oferă o panoramă nuanţată a istoriei europene, în cea mai mare parte a ei, tragică. Mărturia lui Gheorghe Muşat este luminată de rara vocaţie a prieteniei, remarcată la Hans Bergel, un scriitor cu o traiectorie literară remarcabilă, începută în România şi desăvârşită în Germania, slujind cu devotament ambelor literaturi. „Nu mă pot desprinde de România, pentru că acolo sunt rădăcinile mele“ a declarat Hans Bergel într-o ceremonie la Ambasada Română din Berlin, când i-a fost acordat „Meritul Cultural în Grad de Ofiţer“. Muşat aduce ca argument şi alte afirmaţii ale lui Bergel, făcute cu prilejul unor interviuri: „Sunt copilul a două culturi şi, deşi am paşaport german, nutresc pentru România aceleaşi sentimante ca şi pentru Germania“ şi „Trupul meu istoric s-a reîntors în Germania, gândurile mele însă se află în România“.

Volumul dedicat celui mai renumit scriitor sas al Transilvaniei e construit din mărturii personale ale autorului, dar şi din textele altora cum e Udo Peter Wagner, a cărui eseu Hans Bergel, un drumeţ între lumi deschide, practic lucrarea de faţă, succedându-se prefeţei. Alţi autori sunt prezenţi în volum cu texte consistente despre Hans Bergel: Dieter Roth cu Unui prieten – Hans Bergel la 85 de ani, Adrian Lesenciuc cu Lumea largă de acasă sau despre nevoia de a-l recupera pe Hans Bergel şi alţii.

Prima întâlnire dintre Gheorghe Muşat şi Hans Bergel s-a petrecut în gara din
München, când scriitorul i-a dat o trompetă Bach cumpărată din S.U.A. de dirijorul Erich Bergel. Aflăm asta din prima scrisoare adresată lui Hans Bergel în 5 iunie 1998, după moartea dirijorului. „Aşa l-am descoperit pe omul sensibil care mă fascina cu farmecul său, acumulând un mare grad de moralitate şi exigenţă“ spune Muşat despre Hans Bergel, unul din membrii lotului de scriitori germani (Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel şi Harald Siegmund), condamnaţi în 1959.

Gheorghe Muşat a adunat cu migală mărturiile din viaţa lui Hans Bergel, completând informaţiile publicate de scriitorul sas cu amintirile personale, din care răzbate admiraţia nemărginită faţă de acesta şi faţă de fratele său, Erich Bergel. Mai mult decât atât, corespondenţa purtată cu Hans Bergel i-a permis lui Gheorghe Muşat nu doar să scrie Amintirile mele despre Erich Bergel, ci şi să clădească prietenia cu Hans Bergel. Epistolarul Gheorghe Muşat-Hans Bergel este piesa centrală a acestui volum, iar relaţia ce se nuanţează treptat se construieşte din dorinţa ambilor de a conserva şi completa imaginea celui care a fost Erich Bergel. Şi ar mai fi ceva: constanta preocupare a lui Hans Bergel pentru libertate, pentru adevăr, condamnarea ideii de trădare şi implicit a trădătorilor şi instrumentelor represive.

Cum opera lui Hans Bergel nu conţine doar romane şi nuvele, ci şi eseuri, piese de teatru şi poezii, Gheorghe Muşat redă o serie de eseuri excepţionale ale scriitorului sas, în dorinţa sa de a oferi o imagine cât mai cuprinzătoare: Procesul scriitorilor germani din România din anul 1959. Perversităţile persistă şi în ziua de azi, Reîntâlnirea cu o poezie – poetul Radu Gyr şi melancolia eroică a Europei sud-estice, România. Portretul unei naţiuni, Interferenţe edificatoare. Recurs la romanitate în opera unui neamţ, precum şi câteva poezii. Alături stă şi discursul rostit de Hans Bergel cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti în anul 2000.

Evenimentele istorice care au declanşat suferinţele familiei Bergel şi ridicarea tânărului Hans Bergel în vederea deportării în Siberia, fuga în munţi, arestările şi condamnările au determinat în sufletul şi conştiinţa sa vocaţia de scriitor. „Am fost mereu nevoit să scriu pentru a putea supravieţui: viaţa mea e scrisul – sau nimic“ (Hans Bergel în eseul autobiografic Moartea păstorului , din 1985).