Revista revistelor

• Un număr substanţial, cel din august, construit pe câţiva importanţi piloni publicistici. Centenarul Virgil Ierunca este marcat printr-un grupaj a cărui piesă de rezistenţă rămâne eseul Virgil Ierunca şi păcatele tinereţii. Dan Anghelescu înregistrează momentele din anii postbelici când tânărul Ierunca îmbrăţişa „în imberbele semeţii ale juneţii“ ideile troţkiste şi încearcă să-i explice opţiunile. Mărturiile Monicăi Lovinescu aduc lumină în episodul „stângismului“ lui Ierunca. Un al doilea studiu, semnat de Mihaela Albu este consacrat activităţii de jurnalist a lui Ierunca, din momentul debutului (1943) la săptămânalul Vremea, apoi la Revista Fundaţiilor Regale şi, mai apoi, la revista Lumea, acolo unde va semna prima dată cu pseudonimul Virgil Ierunca. Cassian Maria Spiridon continuă ampla şi temeinica sa analiză dedicată lui Sadoveanu, pe urmele „celor care au încercat şi au reuşit să-l elibereze de multitudinea de poncife care-i întuneca opera“. Şi, nu în ultimul rând, ieşenii salută confratele clujeano-bucureştean, D. R. Popescu, la împlinirea vârstei de 85 de ani. Aniversare sub dudul lui Shakespeare îşi intitulează articolul Constantin Coroiu, în vreme ce, analizându-i dramaturgia, Theodor Codreanu remarcă structura derutantă a pieselor sale, ajungând la aceeaşi concluzie: „D.R. Popescu este, după Eminescu, cel mai shakespearian scriitor român“. (R.C.)

• În numărul 8 (1205) al revistei Ramuri găsim un text interesant al lui Adrian Popescu despre furia demolatoare a contestatarilor din Statele Unite, care au vandalizat monumente celebre (Columb, Cervantes, Washington etc.) în timpul protestelor declanşate de uciderea lui George Floyd. Reţinem, mai ales, concluziile autorului: „Nimeni nu este împotriva experimentelor, dar să ştergi cu buretele uitării ceea ce omenirea a câştigat cu truda nopţilor albe de studiu, cu vieţile dăruite artei mi se pare revoltător de primitiv. Să ciopârţeşti marmura statuilor […] înseamnă să ignori desenele peşterilor făcute de Home sapiens, alegând doar osul de ros şi toporul de cremene. Focul aprins cu inconştienţă nu e unul purificator, ci devastator al civilizaţiei“. Notabil e şi articolul lui Gabriel Nedelea de la rubrica Gambitul lecturii referitor la corespondenţa lui Brâncuşi. Pornind de la ideile unor filosofi precum Benjamin şi Baudrillard, Nedelea surprinde revelator estetica reproducerii în epoca post-metafizică: „S-a intrat într-un joc al simulacrelor, al ascunderilor şi al atentatelor la unicitate, al democratizării accesului la imagine, imagine care poate foarte bine să transmită ideea artistică sau efectiv să o piardă“. Se citeşte cu profit şi articolul lui Cătălin Davidescu de la rubrica Carnet plastic despre cele cinci perioade de creaţie ale pictorului abstract de origine română, Arthur Segal. Cronica lui Mihai Ghiţă la serialul HBO O parte din adevăr vizează o idee centrală a psihoterapiei existenţialiste. Unul din personajele secundare ale miniseriei susţine: „Uneori e mult mai uşor să ne uităm în afara noastră, pentru eşecurile şi dezamăgirile noastre, mai degrabă decât să privim în noi şi să ne asumăm responsabilitate pentru acţiunile noastre“. (T.D.)

• Numărul pe septembrie al revistei se deschide cu un incitant interviu cu prozatoarea rusă Guzel Iahina, prilejuit de apariţia la editura Humanitas fiction a romanului său Copiii de pe Volga, o istorie a Republicii sovietice a germanilor de pe Volga, deportaţi în totalitate în 1941 în Siberia. Autoarea mărturiseşte: „Capitolele despre Stalin au fost scrise primele…Am vrut să înţeleg ce-l mâna pe Stalin, nicidecum să-l justific“.

Nicolae Prelipceanu reciteşte cu folos un eseu al lui George Steiner datat 1971 intitulat În postcultură şi descoperă cu surprindere reflecţiile premonitorii ale acestuia cu privire la „culpabilitatea civilizaţiei“ contemporane. De neocolit Crucea sudului, o proză sensibilă despre dragoste în anul pandemiei în viziunea lui Varujan Vosganian.

O utilă revistă a revistelor, redactată consecvent de Liviu Ioan Stoiciu, rubrică absentă, din păcate, din sumarul celor mai multe publicaţii literare, completează sumarul unui număr bogat şi interesant. (R.C.)