ANDREEA PETCU

Andreea Petcu: M-am născut pe 03.11.1997 şi-am copilărit în satul Albele, comuna Bîrsăneşti, judeţul Bacău. În prezent locuiesc în Iaşi unde am absolvit de curând Facultatea de Litere. Lecturi publice: Salonul de literatură Junimea; „Poeţi la Meru“, ediţia a 4-a; filit, ediţia a vi-a („Noaptea Albă a Poeziei“); Nepotu’ lui Thoreau. Cam atât.

1.

Doar în luna noiembrie

când îţi storci sânii

laptele ţi-e acru

declară piticii

război naşterii tale

piticii din creierul tău

avioane inundă liniştea camerei

din ele cad puşcăriaşi

moşesc lângă mama ta

picioarele ei desfăcute

copila ei desfăcută

uite cum carnea curge

sângele tatălui

sângele fecioarei

lesa mea de la domnul este dată

şi mama ta locuieşte în tine

fără să ştie că e mama ta

şi tu locuieşti doar în tine

fără să ştii că eşti mama ta

avioanele se prăbuşesc

doar în luna noiembrie

ca să te obişnuieşti

cu exploziile de nume

ale piticilor din creierul tău

le spargi pereţii

îţi tai sânii

şi dormi pe ei

ca să îţi hrăneşti visul ăsta

în care ţeasta ta e în mâinile mele

burta mea în mâinile tale

şi te duci dracului cu tata de mână

şi luna şi casa iau foc

piticii tăi dorm într-un vis de lapte

noiembrie se umple de morţi mamă

iar tu dansezi atât de energic atât de senzual

fără să îţi ştii numele

decembrie va fi mai puţin real

spune doctorul tău

şi un pitic s-a ascuns în ochiul stâng

plângi după fetiţa ta necrescută

şi Ayesha acuză sânul tău fals

e a douăzecea oară noiembrie

cuvintele din mintea lor

nu mai ştiu nimic despre noi

2.

poemul acela s-ar fi înălţat ca o coroană de spini

peste toate cuvintele nespuse

port doliu pentru un trup întreg

ratarE citesc în oglindă

ochii

pe care nu îndrăznesc să mi-i smulg

în ţeastă memoria îşi ascute cuţitele de oţel

război

îngân ruperea mâinilor jupuirea pielii extirparea ovarelor

dar trupul rămâne întreg

iar Trecerea mea stă într-o bufonerie a imaginaţiei

şi într-o înjurătură mâzgâlită pe foaie

cum că dumnezeu a rămas în morgă

nedezbrăcat de hainele pe care i le-am sărutat

când mama îmi spunea să vorbesc mai mult singură

oamenii s-au adunat în jurul meu şi nu am ştiut

să le arăt decât că-s neîncepută

dacă acel poem nu ar fi suferit de alzheimer

nu ţi-aş fi spus printre batjocura şi nevinovăţia unui râs

că încercam să te găsesc departe de orice rescriere (chip cioplit)

departe de orice cuvânt