***

În atenţia autorilor
Vă rugăm să trimiteţi orice fel de tipărituri numai ca scrisoare (nu colete poştale) şi numai pe adresa: Revista Apostrof
C.P. 1095, Of. P. 1 Cluj; Cluj-Napoca

Ne lăudăm că sîntem o ţară latină într-o mare de slavi, că limba noastră este de structură latină şi cu un vocabular preponderent latin. Am făcut un test: la numărul nostru 350, am scris pe copertă, cu litere cît au încăput de mari, cccl, iar dedesubt am dat „traducerea” în cifre arabe: 350. Cîţi s-au prins despre ce e vorba? Mai nimeni. Să fiu exactă: cîţiva. Poate totuşi latina ar trebui reintrodusă în şcoală – nu numai la masteratul de medievală pe care îl coordonează Baumgarten. Nu? Poate însă că lucrurile stau mai simplu: om fi noi „vechi“, şi anume de 350 de numere (acum, de 352; ccclii, ca să fie clar), dar, simpatici cum sîntem… (R.P.)

*

Povesteam acum ceva vreme, într-un editorial, vechi peripeţii ale Apostrof-ului cu sediul şi cum – după ce am pierdut sediul vechi, de pe Iaşilor nr. 14, preluat de Mitropolia Ortodoxă Cluj (povestea e mai complicată, n-o să mor înainte de-a o scrie cu totul, spre bucuria tuturor, nu?) – profesorul Andrei Marga m-a primit frumos în sediul de pe I.C. Brătianu 22, unde sîntem şi acum. Ei bine, cînd eram în drum, profesorul Marga ne-a dat un sediu: unul curat, zugrăvit, cu parchetul lăcuit, un sediu aşa de frumos, în ciuda dimensiunii lui minuscule, încît, atunci cînd am păşit prima data înăuntru, am izbucnit în lacrimi. Nici Ioan-Aurel Pop, colaboratorul nostru, nu s-a purtat cu noi altfel: în vara asta, echipa de reparaţii a ubb-ului s-a mutat o vreme în redacţia noastră redacţional, şi-a reparat tot: caloriferele, tencuiala căzută de la igrasie, uşa şi aşa mai departe. (E.C.)

*

„Habermas la 90 de ani“, un foarte autorizat articol aniversar scris de filosoful Andrei Marga, în Cotidianul, din 20 august a.c. „Ideile afectează vieţile oamenilor, încât se face performanţă abia acolo unde sunt preocupări de cunoaştere şi abordări noi, iar marea filosofie continuă şi în zilele noastre. Jürgen Habermas confirmă acest triplu adevăr prin opera şi acţiunea sa“, afirmă profesorul Marga, care, amintim, este autorul unei foarte minuţioase şi valoroase monografii despre filosoful german. (M.C.)

*

Premiile Sextil Puşcariu 2019. La centenarul Muzeului Limbii Române, Institutul de Lingvistică şi Istorie literară Sextil Puşcariu din Cluj a decernat, în cadrul unui simpozion internaţional, Premiile Sextil Puşcariu 2019. Cîştigătorii au fost:

Debut în istorie literară: Cosmin Ciotloş, Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Bucureşti, Humanitas, 2017.

Debut în lingvistică: Diana-Maria Roman, Categoriile grupului nominal: între deictic şi anaforic, aflectival şi flectival, Cluj-Napoca, Risoprint, 2017.

Debut în studii literare şi lingvistice, editate în Basarabia: Tatiana Potîng, Personajul cu povestea sa. Perspectiva narativă în romanul interbelic românesc, Chişinău, Univers Educaţional, 2018.(E.F.)

*

Enescu la Berlin. Acum. În 26 septembrie, la Berlin, va avea lor premiera publică a operei de cameră Strigoii de George Enescu, dirijor Gabriel Bebeşelea. Inspirată din poemul cu acelaşi titlu al lui Eminescu, această compoziţie din 1916 a fost lăsată de Enescu – precum alte lucrări ale sale – într-o fază de lucru. Iar Cornel Ţăranu, distinsul nostru concitadin, care a mai refăcut şi dus la capăt şi alte lucrări nefinisate ale lui Enescu, a completat-o. Orchestraţia a fost realizată de Sabin Păuţa. Gabriel Bebeşelea, uimitorul dirijor scînteietor despre care am mai scris în , a luat opera lui Enescu (dusă la bun sfîrşit de Ţăranu şi Păuţa) şi, folosind traducerea reginei Carmen Sylva la poemul lui Eminescu, i-a dat viaţă: a pus-o în scenă, cu interpreţi români afirmaţi, cu toţii, în străinătate: Rodica Vica, Tiberiu Simu, Bogdan Baciu, Alin Anca. Există şi o înregistrare apărută sub formă de cd a acestei realizări muzicale, apărută tot „afară“, în Austria, dacă nu mă înşel. Spectacolul din 26 septembrie va avea loc la Konzerthaus Berlin, Werner-Otto-Saal, aşadar într-una dintre cele mai prestigioase instituţii de artă cu putinţă. Nu ne întrebăm dacă televiziunea română va transmite sau nu acest concert – presupunem din start că nu, căci la noi interesul se îndreaptă mai ales spre manifestaţiile de tip Untold, şi mult mai rar pentru cultura înaltă sau pentru autorii definitorii pentru profilul spiritual românesc. Or, Enescu este un geniu al naţiei, care relevă partea de lumină a identităţii noastre spirituale… aşa că e „firesc“ să intereseze mai puţin… (M.V.)