DAN GULEA: UN INTERES LEGITIM

Dacă dintr-o anumită perspectivă s-ar putea numi pasiune, din alta poate fi considerat un interes, un interes de cunoaştere legitimă, ce se bazează pe o revenire necesară, după ani buni (poate chiar decenii) de absolutizare a dreptei, după repetatele încercări de legitimare a discursului extremei drepte în spaţiul public. Un argument de istorie socio-culturală: explozia anilor 1990, a publicaţiilor în mii şi zeci de mii de exemplare, a perpetuării Rostului, publicaţia legionară, în reţele de distribuţie naţională, a cărticelelor de cuib, a operelor complete şi incomplete (actualmente mutate în aparenta anomie a internetului), se suprapune unei părţi din etapa de formare a tinerei generaţii pe care o invocaţi în întrebarea iniţială.

Dincolo de aceste (sub)circuite intelectuale, discursul anilor ’90 este unul al inegalităţii profunde, al unor fenomene sociale precum miliardarii de carton, precum Caritas, al confuziei valorilor, al descoperirii televiziunii în varianta tabloidă şi al primilor paşi în domeniile digitale ale comunicării. Este fundalul pe care apar volume şi discuţii din Şcoala de la Frankfurt, fundalul pe care o nouă etapă de cercetare în sociologia literaturii, după Goldmann sau Escarpit, este receptată la noi, cu destule inadvertenţe; astfel, a rămas antologică traducerea, la sfârşitul acestui deceniu, a Regulilor artei a lui Bourdieu, fără capitolul referitor la Educaţia sentimentală, considerat nesemnificativ din punctul de vedere al interesului cititorului – în fond, o lectură de marketing.

Este evident că elemente ale culturii marxismului au fost integrate de alte -isme, de-a lungul secolului xx, iar o ideologie contemporană (politică, literară) nu le poate ignora. Există două direcţii de manifestare a interesului pentru o cultură marxistă: una de expresie istorică, interesată de inventarieri tematice, de analize contextuale, plasate într-o anumită epocă, absolut necesare pentru a evalua independent, din afara regimului comunist, de pildă profilurile pionierilor socialismului nostru, şi o alta de practică şi teorie contemporană, aşa cum o arată investigaţiile Criticatac sau, în general, teatrul politic.