MINA DECU
1.
sângele tău era pe mâinile mele
tu nu ştiai pe atunci că orice mişcare
înseamnă o picătură în minus
şi te anunţai din ce în ce mai slăbit
cu toţii se aşteptau de la tine
la eforturi supraomeneşti
era normal să fie aşa
şi nimeni nu crezuse vreodată că ceva din ce făceai
ar fi putut să fie făcut de altcineva
căutările petrecute în aerul rarefiat
îţi formaseră ceea ce s‑ar putea numi
un caracter puternic
puteai ridica orice greutate fără nici cea mai mică icnire
sfărâmarea pietrei sub călcâi îţi devenise jocul preferat
poate ca tocmai de aceea nu ţi‑a venit să crezi
când ai descoperit în bucătărie cuţitul
halatul alb cu multe pete roşii
şi zâmbetul meu întins pe toată podeaua
mă hotărâsem să nu mai aştept
şi tu ştiai prea bine că lovitura nu putea să fie
decât una fatală
2.
ai continuat să păstrezi tăcerea
când ţi‑am vorbit
despre zeiţa pierderii de sine
şi despre atingerea uşoară
a piciorului ei înaripat
ai învăţat şi tu
de ceva vreme
să‑ţi arunci oasele ca pe rune
scoţându‑ţi pantofii
atunci când intri într‑un templu
sau într‑o casă de la ţară
bine măturată
vederea ţi se opreşte în tavan
femurul ţi se alungeşte şi‑ţi devine pernă
poroasă calcaroasă şi călduţă
iar când te întinzi
ştii bine
că la sfârşitul celei de‑a treia zi
niciun templu nu va mai putea fi ridicat
3.
chiştocul ăsta
de sub piatră
e ultimul semn
pe care ţi‑l mai las
înainte de a pleca
4.
apoi mi‑am amintit de mâna statuii
vena de pe dosul palmei
voiam să‑mi lipesc obrazul de ea
să o mângâi cu genele
până când i se domoleşte pulsul
nu mă interesa
cât de frumos
sau dimpotrivă
ar fi putut să‑i fie trupul
numai să ştiu cum se aude sângele curgând
prin liniştea de marmură
şi cum ar putea cineva noaptea să doarmă lângă ea
mâinile oamenilor mi se par cea mai reală mărturie de credinţă a cuiva faţă de orice
i‑ar putea sta în cale şi ar putea considera că‑i stă în faţă
5.
îţi plac
lucrurile fine
îmi spui
şi‑mi atingi
în treacăt
genunchiul
îţi doreşti
să înţeleg
de aici
tot
arşiţa
şi
ropotul
unghiilor
pe umeri
tot
ce ar trebui
mai degrabă
uitat
şi
îmi stă
agăţat
la 2 mm
de piele
6.
azi‑noapte am visat focuri mici
presărate din loc în loc
ardeau fără să se unească
şi îmi era într‑un fel teamă
dar ştiam că nu poate fi vorba
de un incendiu
când m‑am trezit
perna şi cearşaful erau netede şi reci
fără urmă sau pată
de parcă fuseseră călcate minuţios
cu câteva ore în urmă
de cineva care îmi veghease atent somnul
din altă parte