Sorin-Mihai Grad

Unii cred că doar ideologiile pot schimba lumea. Alţii atribuie această putere bunătăţii, banilor, forţei, unor combinaţii dintre acestea sau altor factori şi putem continua discuţia până ne întrerupe apocalipsa. Sau vreo altă schimbare a lumii. Se poate afirma, cu argumente, că lumea a fost schimbată de ideile lui Karl Marx. Înspre bine sau rău? E o chestiune de gust, mi s-ar putea răspunde, caz în care le-aş recomanda respectivilor o vizită la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet, de exemplu. Sau poate că lumea se schimbă oricum şi dintre infinitele de viitoruri posibile înspre realitatea noastră a păşit unul dintre cele în care ideile bărbosului din Trier au avut un oarecare răsunet. Acum că am stabilit cu cine nu votez şi nu îmi pare a mai fi nevoie să-mi prezint explicit părerile despre marxism, să trecem la revenirea acestuia. Mai are vreun sens marxismul în ziua de azi? Pentru unii se pare că da, însă respectivii nu par a-şi pune problema că, printre altele, sclavia era încă legală prin multe locuri civilizate pe vremea când ideologia lor favorită se cristaliza. De fapt, cred că întrebarea corectă ar fi dacă mai sunt relevante azi ideologiile secolelor xix şi chiar xx? Lumea s-a schimbat în ultimii zece ani mai mult decât în câteva decenii în veacurile menţionate şi nu dă semne că şi-ar încetini evoluţia. Cum mai poate crede cineva că răspunsurile la întrebările de azi se găsesc printre gândurile unui individ născut acum două sute de ani? (Da, ştiu, am putea discuta acum şi despre religii aici, ţinând seama că în prea multe ţări acestea furnizează doctrina conducerii, dar hai să lăsăm subiectul pe altă dată.) O altă întrebare necesară, din punctul meu de vedere. Mai ales că între timp temele s-au amestecat. Multe dintre cele atribuite iniţial stângii (precum ecologia, pacifismul, drepturile minorităţilor sexuale, ateismul, dreptul  la avort) au devenit, cu greu, ce-i drept, idei pe care mai simt nevoia să le conteste cam doar cei care cred că anumite opinii sunt confiscate de cei care le-au formulat primii. Iar dacă tu nu eşti de acord cu majoritatea programului acestora eşti cumva obligat să-l deteşti în întregime. Poate că soluţia la criza ideologică pe care preferăm să evităm să remarcăm c-o trăim ar fi evoluţia spre guverne şi administraţii profesioniste, care să conducă ţările, regiunile sau localităţile pe bază de proiecte şi bilanţuri, nu de ideologii depăşite. Iar ca să răspund totuşi la întrebarea redacţiei, părerea mea e că marxismul şi-a dovedit falimentul şi nu ar mai trebui scos din muzee pentru o iluzorie adevărată implementare a sa în realitate.