GELLU DORIAN

Lumea cealaltă

Cel care ne-a adunat pe toți la un loc nu ne mai vrea la un loc,

nici noi nu mai suntem la un loc,

deşi el este în mai multe locuri şi deodată în noi,

unii cred că îi pot lua locul

şi-i vezi planînd prin gîndurile noastre ca nişte planoare

peste un cîmp arid, ba mai mult, în

aripile lor sunt mii de păsări în colivii, iar

cerul este un strat mic de cenuşă,

alții s-au săturat şi umblă singuri peste tot, chiar

şi prin cenuşa lor plină de nori,

ca nişte avioane în timp de război –

cel care vede totul nu se vede pe el şi din el nu pleacă nicio privire –

stăm agățați ca nişte ciorchini plini de brumă

pe sîrma unor spalieri cocîrjați,

în timp ce vinul umple cămările celor ce ştiu

că numai la un loc vinul este plin de adevărul

din care vor putea pleca în zori

într-un întuneric fără margini,

nimeni nu ne mişcă din loc, nici înghețul, nici zăpezile,

nici primăverile care fac loc altor muguri

plini de ciorchini, altor cămări, altor beciuri, altor butoaie

din care ochii lui caută disperat omul

a cărui urmă s-a pierdut în neanderthalul de mîine –

cei care nu văd nimic ştiu totul despre ceea ce trebuie de văzut –

în partea de jos a întunericului încă e zi

şi orice taifas este bun celor care fac din asta

sensul vieții lor,

sens unic prin cerul plin de cenuşă şi nori, după care

seninul se pierde în sticluțe mici,

ca esențele pentru cozonacii pe care îi vor mînca sărbătorile,

aşa cum fac copiii din care nu se vor naşte oameni,

ci lucruri, multe, foarte multe lucruri

ce vor aştepta pe cel care le va aduna la un loc,

iar în jarul încins

doi cartofi lehuzi

vor încolți, vor înflori, se vor face pai în uleiul încins

al noii lumi.