IRINA-ROXANA GEORGESCU

ruhuna in fatiha

filigrane de fontă pândesc tăcerile

e noapte şi oraşul departe

pelicula de praf se aşază

peste câmpul de cimbrişor sălbatic.

ocolesc cărțile care-mi amintesc de tine.

Alice din țara minunilor are pe frunte

reclama de la coca-cola bea-mă

corpul se aşază conştiincios

pe masa de cuie şi adoarme

strigă uneori după ajutor

dar toate ieşirile sunt blocate.

adolescenta turcoaică moare

în toate poveştile

Drum de vară

Eixida de socors/Salida de socorro

Trenul-fantomă a plecat din Lliría.

Urc în vagonul răcoros ca o sală de aşteptare a unui birou de avocatură.

Francezii din fața mea au încremenirea unor azulejos,

farmecul intact al unor libelule de mlaştină.

Picioare de morsă într-un acvariu extraterestru.

Picioare subțiri ca nişte tulpini de ridiche.

Spaniola cu doi copii stă pe bancheta din față.

Are unghii netăiate, sub care se vede un strat de praf.

Trăsături nord-africane, unghii lungi, murdare.

Unghiile asiaticei sunt perfect tăiate, de un roşu aprins,

hipnotizant. Picioarele îi sunt pline de pişcături de țânțari.

Cobor la Turía. Rătăcesc până la

El Convento de Santa Clara,

spre Taronja.

E încă prea cald să mergem la plajă.

Ne cuibărim în iarba netedă, dogoritoare şi ea,

ca două baby bananas.

Surse ale frumuseții

Urmele lăsate de animale în zăpadă

Ca nişte pumni de copii care nu ştiu încă

Ce e ura. Ce înseamnă să faci rău.

Planuri mărunte pentru următoarele luni

– îmi spun în gând nu e momentul, amână –

Cafeaua la ibric dimineața devreme & visul

Din care nici măcar Rami Malek nu mai poate ieşi.

Voi muri într-o luni dimineața, căutând frenetic

Un număr de telefon care mă poate salva.

La femme comme une histoire

legate unele de altele ca nişte corăbii în larg aşteptând furtuna

stau temerile mele.

(totul este în van, îmi spui, totul este pierdut)

(repet incantatoriu: aşteptarea ca sentință)

în timpul acestei călătorii, lumea va deveni parte din mine

…………………………………………………………………………

degetele tale mă îngroapă într-un câmp de maci

aştept să mi se întâmple viața, să găsesc adevărul, să ies cumva

din tunelul care leagă neputințele de alte neputințe.

undeva în larg cei care s-au temut caută urletele solide,

ferma nepăsare, revolta interioară. Lângă Soraya Nini,

Une si longue lettre de Mariama Bâ devine romanul exceselor.