MIRCEA POPA: PAUL CORNEA ȘI COLEGII LUI CLUJENI

Dispărut de curând dintre noi, profesorul Paul Cornea, deși aparținător Școlii de critică și istorie literară bucureșteană, a avut la un moment dat un rol important în formarea și modernizarea preocupărilor tinerilor istorici literari clujeni de la Secția de istorie literară a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj-Napoca. Acest colectiv a fost creat în 1950 de prof. Dimitrie Popovici, iar apoi a fost condus succesiv de profesorii Universității clujene, Ion Breazu și Iosif Pervain. La retragerea prof. I. Pervain din fruntea colectivului, în 1969, mi-a revenit mie sarcina de a conduce și de a coordona activitatea acestui colectiv. Până atunci, el înscrisese în planul său de muncă o serie de teme legate de istoria, presa, teatrul și cultura Transilvaniei din perioada iluministă până la finele sec. al xix-lea. În acei ani, bătea un vânt proaspăt de înnoire a mijloacelor de investigație literară, soldat cu formarea unor colective de semiotică, poetică și structuralism, de comparativism literar și de sociologie literară, ai căror promotori erau Paul Miclău, Al.Duțu, Adrian Marino, Paul Cornea. Membrii colectivului nostru au participat la câteva congrese și simpozioane pe astfel de teme, între care cel din 1969, soldat cu apariția volumului Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970). Schimbul de idei și opinii rezultat din astfel de confruntări a condus, în mod inerent, la problema unei schimbări de macaz. În loc de temele ponosite și de interes regional, care dominaseră ani de zile preocupările cercetătorilor clujeni, se cuvenea să ne racordăm la fluxul proaspăt de idei care schimbase într-o oarecare măsură configurația de interes a momentului. Am propus astfel să realizăm o temă de Sociologie a romanului, cu preocupări mai ferme în domeniu. Pentru a încuraja o cercetare mai specializată, am socotit că ar fi bine să avem un contact mai strâns cu prof. Paul Cornea, pe care l-am invitat la o ședință de lucru la colectiv în 1977, mai ales că doream o opinie autorizată în legătură cu temele pe care le realizasem anterior și pe care doream să le strângem într-un volum. Aceste contacte au avut loc în anii 1977-78, când, folosind unele din sugestiile metodologice de statistică literară ale profesorului, am și elaborat și publicat în 1980 Tectonica genurilor literare, carte dedicată modului de constituire a genurilor literare la  noi și nu numai. Pentru o mai largă difuzare a problemelor de sociologie literară, am inițiat în primăvara anului 1980 primul Colocviu național de sociologie literară, cu participarea a numeroși invitați din toată țara. Comunicările membrilor Secției, cât și unele din studiile realizate în cadrul temei amintite, le-am adunat într-un volum, a cărui prefață am încredințat-o prof. Paul Cornea. Domnia sa a și realizat studiul introductiv al acestui volum, care, sub titlul De la N.Filimon la G.Călinescu, a văzut lumina tiparului în același an la editura Minerva. Raporturile noastre epistolare datează din acești ani și vorbesc, dau seama, despre modul în care reputatul profesor bucureștean a colaborat cu grupul de cercetători clujeni.

Întâlnirile noastre cu profesorul Paul Cornea au fost deosebit de fructuoase. Profesorul era, cum s-ar zice, „tobă de carte“, dar nu afișa deloc un aer distant și olimpian. Era mai degrabă o ființă prietenoasă, grijulie, atent la ideile de bază, dar și la detalii. Deținător al unui capital informativ vast, pe care îl punea în valoare printr-o carură meteodologică atractivă, expunere sobră, sistematică, de adevărat magistru literar. Om de mare distincție sufletească și umană, cu aplecare specială spre deontologia faptului literar, prof. Cornea a rămas pentru noi, clujenii, un îndrumător și un prieten statornic, care nu poate fi uitat și pe care îl evocăm  cu pioasă aducere aminte, chiar și prin grupajul de scrisori pe care ni le-a trimis între 1977 și 1981.

 

 

Paul Cornea în corespondență cu Mircea Popa

 

București, 2 martie 1977

Stimate domnule Popa,

Ținând seama de complicațiile mele de program universitar și „obștesc“, răstimpul cel mai convenabil mie pentru proiectata vizită la Cluj, ar fi între 23-25 martie crt. (sosirea miercuri 23 dim. – plecarea vineri (25 seara). Pentru a trage maximum de profit din schimbul nostru de păreri, v-aș propune să-l organizăm în două etape. Cea dintâi, o ședință informativă, să cuprindă o expunere detaliată asupra țelurilor, metodelor și problemelor lucrării, făcută de Dvs. la modul general, și de fiecare dintre membrii colectivului, pentru aspectul (sau capitolul) care-i revine. Cea de-a doua ședință ar urma să fie dedicată dialogului propriu-zis. Ar fi de dorit ca între prima și a doua întâlnire să-mi puneți la dispoziție părți semnificative redactate din lucrare, spre a mă edifica practic asupra concepției de lucru.

Nu ne cunoaștem suficient, de aceea adaug (altminteri ar fi inutil) că nu trebuie să vedeți în această  „organizare“ un mod de a „academiza“ o discuție colegială. Doresc pur și simplu să vă fiu de folos și  știu din proprie experiență că numai o dezbatere pregătită și foarte concretă e eficace. Ce credeți?

Vă rog să-mi comunicați urgent dacă sunteți de acord cu data venirii mele, ca să-mi definitivez plecarea și să îndeplinesc formele necesare. D. Ruxăndroiu m-a rugat să-l țin la curent cu hotărârea luată.

Vă transmit salutul meu cordial, Paul Cornea

 

 

București, 18 martie 77

Stimate domnule Popa,

Scrisoarea d-tale, expediată în 10 martie, a ajuns la București în 16, dar nu m-a găsit în capitală: am fost plecat două zile la țară, la Izvoare, jud. Prahova, unde soția mea posedă o casă, care a suferit avarii de pe urma cutremurului, reclamând reparații imediate, întrucât acoperișul a fost stricat. Abia acum, 18 martie dimineața, am luat cunoștință de propunerea Dvs de a menține data venirii mele la Cluj. Din păcate, în circumstanțele actuale, lucrul nu e posibil. Am o serie de „probleme“ în legătură chiar cu locuința din București, fără a mai vorbi de rezolvarea unor urgențe de ordin obștesc și profesional survenite din cauza dezastrului.

În cazul că socotiți vizita mea oportună, cred că ea nu se va putea produce înainte de 10 aprilie (probabil ar trebui fixată între 11-16 aprilie). Ți-aș rămâne îndatorat, stimate dle Popa, dacă detaliile le-am pune la punct telefonic: numărul meu e 12.94.43, pot fi găsit dimineața până la 9 și seara după 20; în cazul că d-ta n-ai telefon, comunică-mi numărul unui coleg pe care l-aș putea chema eu. Comerțul epistolar ia timp și e foarte puțin flexibil. De pildă acum, socotind că această scrisoare vă va ajunge după 23 martie, mă văd silit să vă dau o telegramă etc.

Propunerea Dvs de desfășurare a întâlnirii noastre mi se pare rezonabilă.

Rugându-te pe d-ta personal și pe toți colegii să înțeleagă situația care e de forță majoră, și să-mi scuze amânarea pe care sunt silit să o solicit, vă transmit tuturor salutul meu cordial, Paul Cornea.

 

 

București, 26 iul.77

Stimate domnule Popa,

Scrisoarea d-tale din iunie mi-a parvenit exact în ajunul plecării în RDG, drept care nu ți-am mai putut răspunde imediat. Cum voiajul meu s-a prelungit aproape o lună, iar la întoarcere am fost acaparat de nenumărate treburi, care de care mai urgente, inclusiv participarea în comisia de admitere, găsesc de-abia acum răgazul să-ți adresez câteva rânduri. Scuză-mi lipsa de operativitate.

Mă bucur că sunteți mulțumiți de rezultatele vizitei mele la Cluj. Prilejul de a cunoaște pe cercetătorii Institutului și de a avea cu ei un schimb de opinii a fost și pentru mine binevenit și agreabil. Păstrez cea mai bună impreesie despre Dvs. toți și sper  sincer ca Sociologia romanului românesc, eliberată de rigorile „goldmann-ismului“ și așezată într-un chenar plauzibil să constituie o contribuție prețioasă în cadrul cercetărilor noastre actuale.

Propunerea de a organiza Colocviul la primăvara viitoare mi se pare rezonabilă. Ținând seama de dificultățile elaborării unor lucrări realmente interesante, un termen apropiat ar fi cu totul riscant. Și așa cred că nu e timp pierdut. Ar trebui ca până la sfârșitul lui septembrie să vă precizați concepția asupra Colocviului (temele, eventual referenții principali etc.) spre a lansa invitațiile. Eu sunt desigur gata să vă dau tot concursul; va trebui doar să vă puneți în legătură cu mine în timp util și să-mi spuneți ce doriți. Cât privește volumul, a cărui coordonare mi-o propuneți alături de stimatul meu coleg și prieten I.Vlad, e încă prematur să discutăm: să vedem mai întâi ce șanse sunt să iasă ceva. În orice caz, vă mulțumesc pentru bunele intenții.

Despre Grecca da Roma și Ilarie Wizst nu cred să posed ceva deosebit de ceea ce se știe. Voi revedea, în orice caz, fișele mele Heliade (care se găsesc în casa mea de la țară); poate să dau indirect peste ceva ce te-ar putea interesa.

Îți doresc un concediu odihnitor și stimulativ. Complimente întregului colectiv și mulțumiri d-lui Tașcu pentru cartea dăruită, Paul Cornea

 

 

București 1 decembrie 1981

Dragă Mircea Popa,

În cadrul catedrei de la București se lucrează la un Dicționar al criticii și istoriei literare. E vorba de o lucrare de plan, cu participare globală și deci cu un deznodământ nesigur. În tot cazul, printre articolele pe care am acceptat să le redactez figurează și unul despre Mircea Popa. Cum cunoști foarte bine personajul, te rog să mă ajuți să-l prezint după cuviință: îmi trebuie o fișă bio-bibliografică, incluzând (selectiv) referințe critice despre opera d-tale și o scurtă autocaracterizare a activității desfășurate, din care să reiasă ce crezi că reprezintă esențialul și în ce direcție merg preferințele d-tale. Sper ca interesul d-tale pentru o prezentare corespunzătoare a lui Mircea Popa să-l egaleze pe al meu și deci să-mi trimiți fără întârziere (prea mare) informațiile cerute.

Privitor la volumul de Sociololgie a romanului, am înștiințat Editura că studiul meu introductiv va mai avea un capitol despre contribuțiile Dvs. Cum ți-am spus la telefon, prevăzusem ac/eastă/ eventualitate – în orice caz. M-am convins însă că lucrul este chiar indispensabil. Încât, lăsați-vă cu încredere în nădejdea mea…

Ultim punct: sper că mariajul d-tale a avut loc sau e iminent. Permite-mi să-ți doresc cele mai bune împliniri și acordă-mi privilegiul de a transmite doamnei d-tale salutul și urările mele respectuoase. Al d-tale, Paul Cornea.