Ady Endre

Îţi păzesc ochii
Őrizem a szemed

În mâna mea bătrână

Mâna ta dragă o ţin,

Ochii mei, străjeri bătrâni,

Îţi păzesc ochii blajini.

În plină urgie, eu,

Sălbatic vechi, îngrozit

Rău, am ajuns la tine

Şi-aştept cu tine unit.

În mâna mea bătrână

Mâna ta dragă o ţin,

Ochii mei, străjeri bătrâni,

Îţi păzesc ochii blajini.

Pentru ce, şi până când

Mă mai ai, nu-ntrezăresc, nu intuiesc,

Dar mâna ta e-n a mea

Şi ochii dragi ţi-i păzesc.

1918

Palatul sărutului
Az alvó csók–palota

La unirea Vieţii cu Moartea

– Până acolo puţini răzbat,

Doar masculii prea mâhniţi răzbat – ,

Doarme-n ceaţă al sărutului

Tăinuit palat.

În mii de săli femei, câte una,

Frumoase, de vigoare pline,

Fierbinţi, aşteaptă în suspine

Şi-un clopot de-alarmă în clocot

E inima-n tine.

Uşi după uşi deschizi pe furiş,

Peste tot e femeie şi pat,

Parfum, văpăi de dorinţă şi pat,

Labirint de vis, şi dai mereu

De-un Nu răspicat.

Acolo te vei zbate în veci,

Înfrigurat, tânjind după sărut,

Cu flori de gheaţă, fără sărut,

Şi peste pletele-ţi negre Toamna

Îşi va cerne bruma crunt.

1907

Traducere de
Incze Katalin