IOSIF BRODSKI

Născut în Leningrad. În anul 1958, ziarul „Vecernii Leningrad” („Leningradul de Seară“), publică foiletonul „Un trântor de la periferia literaturii“, după care începe o perioadă de urmărire a poetului. În februarie 1964, este arestat. În urma unui proces aranjat, este  trimis la o expertiză medicală, apoi internat la psihiatrie. În iunie 1964, este condamnat „pentru parazitism social“, deportat temporar în regiunea Arhanghelsk. În 1972, emigrează în Austria, în acelaşi an stabilindu-se în SUA. A predat la universităţi americane şi britanice. În 1987, a fost distins cu Premiul Nobel, iar în 1991 i s-a acordat titlul de poet laureat al SUA.

Înmormântat la cimitirul San Michele din Veneţia.

În traducerea lui Leo BUTNARU

 

 

 

Peştii în iarnă

 

Peştii trăiesc şi iarna.

Peştii rumegă oxigen.

Iarna peştii înoată,

cu ochii, cu faţa

atingând gheaţa.

Acolo. Unde-i adânc.

Unde-i marea.

Peştii.

Peştii.

Peştii.

Peştii înoată iarna toată.

De sub gheaţă

peştii vor să iasă la suprafaţă.

Peştii înoată fără lumină,

beznatic, nespornic.

Sub soarele

iernatic şi nestatornic.

Peştii înoată dinspre moarte

pe eterna cale

a peştilor

adâncă.

Peştii nu varsă lacrimi:

proptindu-se cu capul

în stâncă,

în gheaţă

în apa rece

ochii sticloşi

ai oricărui peşte.

Peştii

sunt mereu tăcuţi,

pentru că ei

sunt muţi,

fără cuvânt.

Iar versurile despre peşti

sunt chiar ca peştii,

ţi se opresc

în gât.

 

1959

 

 

Glasul meu, grăbit, febril şi neclar…

 

…Glasul meu, grăbit, febril şi neclar,

cu tristeţea-i te va deranja în zadar

şi peste obositul meu zâmbet desuet

tu îţi vei pleca întârziatul regret

şi, uitând toate pe lume, de departe,

din altă ţară – iertare! – poate alt veac va fi,

îmi vei şopti numele fără răutate

şi eu în mormânt voi tresări.

 

23.I.1962

Golful luceşte…

 

Pentru A.A.A.

 

Golful luceşte. Peste curte vântul

mişcă văzduhul de-o umezeală sălcie.

Noaptea albă priveşte din înalt

ca-n oglindă într-un pătrat de hârtie.

Parcă întunericul e îndoit,

braţul e nevăzut de privirea fugară.

Dar iată cuvintele, ca norul,

lunecând pe oglinzi de apă amară.

 

24.VI.1963

 

 

Octombrie – lună a tristeţii şi guturaiului

 

Octombrie – lună a tristeţii şi guturaiului,

când vrăbiile – proletariatul aripatelor –

ocupă căsuţe de grauri abandonate

cum se întâmplase cu Institutul Smolnîi.

Iar ciorile, şi ele, sunt tot pe-aci adunate.

 

Cu toate că pentru mintea păsărească

decât iarna nu-i alt timp mai de complot

şi cu atât mai mult se teme de lung zbor

nordicul nostru, nas-lungilă, Icar.

De aia pătrunzător eruptul „carr!”

pentru noi parcă ar fi cântec de patriot.

 

1967

 

 

Manevre maritime

 

Atacul pterodactililor asupra

unei turme de ihtiozauri.

Mai jos, peste inamic pichetează

o şopârlă ce aruncă flăcări pe nări

mai curând o urmaşă, decât draga-ne naşă.

 

Un oarecare an de la Naşterea lui Hristos.

Probleme legate de condiţia unui burlac.

Hotel.

şi cutremură lustra

începutul revenirii la moluscă, ilustra.

 

VI.1967