a8

Maestrul aerului

Dinu Flămînd

Opera absolută a lui Duchamp este aerul

atunci când nu se vede nimic prin el

nicio fiinţă, niciun obiect nu ar trebui

să se prostitueze – spune el

în imobilitatea de-a fi.

El ştia să-i imite pe toţi, şi chiar bine,

deşi ros de trufia că nu-l vizita

încă nimic din ceea ce pe nimeni nu vizitase,

Iar când îmbraci caliciul contrarietăţii

apare şi spaima spaimei de a spune ceva,

deci îţi rămâne doar să păzeşti cuibarul

unde brava imposibilitate stă cloşcă.

Altfel el avea un bun simţ valoric

şi generos

fiindcă îl învăţa pe Brâncuşi cum să-şi vândă

păsările şi mămăliga şi pietrele lui de moară

unor plictisiţi yankei; între ei doi era

o perfectă cooperare: unul scotea caninii esenţei,

celălalt punea etichete vidului.

Ia-mă de mână, umbră a mea,

Ia-mă de limbă, tăcere…

Paris, retrospectiva Duchamp, decembrie 2014