a23

Ţestoasele s-au obişnuit cu postura mea Zen

Ştefan Manasia

Realitatea e un film pe 8mm: anii ’80, secvenţe din copilăria

Unei fete în Tel-Aviv, nefericită şi dură, dar cîţi dintre copiii români

Nu şi-ar fi dorit un asemenea film înainte de ’89? Sau după?

Irina, cinemaul ăsta nostalgic (de parcă vara secreta pe atunci doar

Miere şi cleiuri vegetale) mi-a înroşit retina. Sînt pe Rîul Doamnei,

Mă uit la Sorin trecînd ca un clean printre picioarele

Celor doi. Devenim, pe rînd, omul din Atlantis.

Sînt pe Gîrla Păcurarului, ţestoasele, obişnuite cu postura mea Zen,

Ies de sub lintiţă, urcă pe rădăcini, mă privesc.

Sînt în Ţarină, vreau să văd năpîrci (n-am văzut niciodată).

În iarba de Sudan – greieri şi lăcuste, prune agen.

Sînt în curtea Casei Pogor, pîndesc rochiţa ta verde –

Gîndac croitor fixat în blocul din răşină

Transparent.