a2

O librărie din Barcelona …

Marta Petreu

O librărie din Barcelona, Central del Raval, poate însemna cîteva, vreo 8-10 săli, sute de metri pătraţi doldora de cărţi bine etalate. Poezia ocupă o sală întreagă. Nu a fost foarte greu să dau de urma autorilor români în catalană: Sorescu, sau în spaniolă: Blandiana, Letiţia Ilea. În altă librărie, Laie, aşezată pe criteriu cultural-lingvistic, am dat de un raft românesc destul de grosuţ, cu Eliade, Sorescu, Letiţia Ilea, Cărtărescu, Adameşteanu, Norman Manea, Florina Ilis. Am zîmbit bucuroasă cînd am găsit şi un volum Herta Müller printre autorii români, criteriul de aşezare în raft era deci nu pur cultural-lingvistic, ci şi geografic…
Evenimentele literare din Catalonia nu sînt mai grandioase decît ale noastre, ci numai mai selective şi bine organizate. La Oliva, seara-spectacol de poezie, finanţată de comunitatea locală, i-a adunat pe toţi localnicii în sala de la Teatre Olímpia. Nu sînt sigură, se pare că se intra cu bilet. Iar după spectacol, am descoperit că la eveniment veniseră mulţi oameni de la 40-60 km, iar unii erau români. România de dincolo de graniţele ei, formată din oameni care şi-au luat lumea în cap şi s-au dus acolo pentru o vreme, să aibă de lucru – şi-acolo o să rămînă, cei mai mulţi. La Teatrul Olímpia din Oliva, toate locurile erau ocupate, unii spectatori stăteau în picioare – şi are o capacitate de 800 de locuri! Iar directoarea festivalului mi-a spus că spectacolul, transmis la televizor în direct,a fost urmărit de 2.000 de telespectatori…
Àngels Gregori, poeta organizatoare a Festivalului Internaţional de Poezie din Oliva, POEFESTA, a ales pentru spectacolul şi festivalul ei din 2016, a XII-a ediţie în fapt, nu mai mult de 9 (nouă) autori, domni şi doamne, ţărînă vorbitoare, îmi vine să spun, parafrazînd un obsedant poem al lui Emily Dickinson… „această ţărînă tăcută a fost domni şi doamne“, citez eu din memorie. Vedetele spectacolului au fost Francisco Brines şi Francesc Parcerisas, poet tradus şi în România, graţie Janei Matei. Au citit Josep Lluís Aguiló, Ivan Brull, Ana Diz, Ester Xargay, Cesk Freixas, Gràcia Jiménez şi subsemnata, eu împreună cu Xavier Montoliu, traducătorul poemelor mele. Iar Xavi Lloses, Alex Pallí şi Toni Cotolí au asigurat partea muzical-vizuală a spectacolului. Unii poeţi au şi cîntat; ca să-ţi permiţi să cînţi pe scenă în faţa sălii pline nu-ţi trebuie cine ştie ce voce, doar curaj, ca-ntr-o dimineaţă bună, în oglindă. Cam asta era ideea poetei Ester Xargay, care ştie şi poeţi români…
Catalanii socotesc poezia drept arta lor naţională, mi-a spus, nu fără ironie, prietenul şi traducătorul meu Xavier Montoliu, aşa că au nu numai librării doldora de cărţi de poezie, ci şi o „Setmana de la Poesia de Barcelona“, desfăşurată cam peste tot, în locuri de lectură neconvenţionale. În cadrul ei, la cea de-a XXXII ediţie, organizată de Primăria Barcelonei, am citit şi eu, şi anume la barul Horiginal – Obrador de Recitacions i Noves Actituds Literàries – o, ce cafenele şi ce restaurante simpatice şi înveselitoare mai are şi Barcelona… şi ce ieftine sînt, în comparaţie cu acelea din Cluj…  Am citit deci, şi-a fost exact la fel ca-n orice cafenea cu lecturi de poezie din lume, adică de la Paris la New York şi de la Bruxelles la Bucureşti. M-au gardat doi poeţi barcelonezi, Marc Romera şi Amadeu Vidal i Bonafont, care mi-au citit poemeleîn catalană. Public există, spre marea mea uimire.
Numai vremea a fost de cîine, de-mi venea, după atîta frig şi ceaţă, să cînt şi eu, doar doar se-arată soarele. La Universitatea din Barcelona, alt fel de public, gazdele erau universitari pur şi simplu, profesoara Helena González, doctoranzi, unii români, precum Adina Mocanu, care a moderat întîlnirea. Conferinţele, două, au fost despre literatura română şi dimensiunea ei feminină, şi-au fost susţinute de Xavier Montoliu şi subsemnata. Iar Xavier Montoliu are destui prieteni români încît să asigure, pentru vizita unui autor român, inclusiv afişele, două, făcute de un artist român: ale mele au fost făcute de Andreea Dragomir… Iar în asistenţă, inclusiv catalani care au învăţat singuri româna. Sau, de ce nu, o tînără doamnă care s-a născut în România şi a fost înfiată, cînd avea doi ani, în Barcelona… Şi doamna  Geanina Boicu, consulul României la Barcelona, care şi-a luat o pauză de la problemele infractorilor români şi-ale stagiilor lor în penitenciarele barceloneze şi a ascultat prelegerile noastre despre literatură… Şi Maria…, o, da, Maria C. Gutman. Ca o pudră, de zahăr sau de sare, nu contează, oricum se dizolvă şi una, şi alta, România este presărată peste multe zone şi populaţii ale lumii.
Iar întîlnirea cu D. Sam Abrams îmi confirmă gîndul: el a vizitat România, în aprilie 2015. Strămoşii lui de-aici se trag, şi din Lituania… Născut la New York, s-a stabilit în Europa, şi se îndeletniceşte cu cea mai frumoasă muncă: poezia, pe care o scrie în engleză, şi critica literară. Are o bibliotecă fabuloasă, cu opere, nu cu cărţi… o admirabilă gîndire critică, exprimată clar şi cu umor şi bazată mereu pe  argumente. Ştie, o, da, şi poezie românească. El şi Abigail au fost pentru mine un mediu intelectual cald şi bun.
Să adaug: turul meu catalan-literar a fost conceput de Xavier Montoliu şi sprijinit financiar nu doar de POEFESTA, ci şi de ICR Madrid, Ioana Anghel, directoarea Institutului din Madrid, fiind prezentă nu numai la spectacol.