a9

Vasile Igna

          1. Nu, nu ocupă niciun loc şi nu scriu cu gândul la ea. Cum abia reuşesc să-mi „gestionez“ prezentul, îmi rămân foarte puţine resurse pentru posteritate. Mi se pare că a scrie cu gândul la ea ar fi egal cu a-ţi împrumuta cuvintele dintr-un dicţionar cu paginile albe. Un dicţionar despre vid. Deocamdată, am o relaţie convenabilă cu prezentul şi cu greşeala; pe amândouă le amendez în fiecare zi. Cum aş putea-o face în posteritate?
2. Anul naşterii şi anul morţii. Şi singura mea certitudine: ştiu că sunt muritor!
3. Şi substantivele, şi adjectivele aparţin domeniului idealului şi circumscriu mai degrabă aspiraţiile omului decât virtuţile scriitorului. Şi nu sunt deloc ipocrit când cred că pentru scriitor ele sunt mai degrabă nişte handicapuri decât nişte avantaje.
Substantive: consecvenţă, exigenţă, disponibilitate, fervoare, solidaritate.
Adjective: exigent, cordial, loial, generos, discret.
4. Da, au fost mai multe, dar permiteţi-mi să nu le reproduc. Cum nu sunt un răsfăţat al bilanţurilor criticilor şi istoricilor literari, când mi se întâmplă, rar, să mai am câte o supărare, recitesc propoziţiile scrise de Nicolae Manolescu în 1982, într-un text intitulat Portrete fără ramă. Privite cu ochiul de azi, ele au însemnat (şi mai înseamnă) mai mult decât un capitol dintr-o mereu capricioasă istorie literară: „Poet, deşi scrie şi proză, om delicat, timid şi tăcut. Pare a se răsfrânge în el însuşi. Nu se apără excesiv de ceilalţi, dar nici nu se predă numaidecât. Sentimentele şi le păstrează pentru cărţi, care alcătuiesc provincia lui de cărturar nimerit din greşeală printre vietăţile crude din lumea mare. Politicos, refractar prin structură la vulgaritate, discret, fără exuberanţă, va fi întotdeauna un om şi un poet închis în petalele sufletului său ca într-un mare şi roşu trandafir“. Un portret a cărui ramă se îngustează pe zi ce trece.
5. Nu-mi aduc aminte să se fi scris despre cărţile mele ceva cu care să fiu în total dezacord. Şi laudele, şi reproşurile le-am primit cu aceeaşi circumspecţie. Dar din motive diferite.
6. Dacă ar fi să propun o „filiaţie“, nu doar estetică, ci şi de atitudine, numele pe care l-aş pronunţa primul ar fi Ion Vinea. Şi ca poet, şi ca prozator. Altfel, sunt destui scriitori tineri de care mă simt apropiat, dar pe fiecare îl apreciez pentru ceea ce îmi lipseşte mie.
7. Nu ştiu, nu m-am gândit niciodată serios la asta.
8. N-am niciun instrument care să-mi permită să nu greşesc încercând să evaluez un fenomen cultural şi social atât de contradictoriu şi de alunecos. Am prea mulţi prieteni care aparţin fie unui domeniu, fie celuilalt şi vreau să rămânem prieteni şi după apariţia acestui număr din revista Dvs.
9. Da, cred, dar asta nu mă împiedică să observ că posteritatea înseamnă, înainte de orice, postumitate.
10. Nu cred în posteritate, dar mi-e frică de ea.