a6

Gellu Dorian

          1. Nu ştiu în ce măsură posteritatea ar putea ocupa un loc aparte în proiectele unui scriitor, mai mult decît acela pe care-l ocupă propria sa creaţie în conştiinţa sa. Ea se află acolo, în acele creaţii ale sale. Ea provoacă la lectură, dacă provoacă, pe viitorul cititor, receptor de literatură. Dacă ar fi să privim în urmă, dar nu chiar departe, ci imediat, vom vedea că posteritatea unor importanţi scriitori români dispăruţi, care, probabil, în visele lor s-au gîndit că vor rezista timpului, nu este una încurajatoare pentru scriitorul în viaţă care se gîndeşte la ziua de apoi. Sunt preocupat de scrierile mele atîta cît timpul prezent îmi permite. Privind uneori în urmă, dar şi la ochii care stau aplecaţi spre cărţile mele, nu-mi fac prea mari iluzii, dar nici nu sunt descurajat. Mentalul de azi, al celor care mai citesc, nu proiectează prea mult în viitor. Deşi nu sunt disperat din acest punct de vedere, caut, evident, perspective care să-mi dea vaga iluzie a unei prezenţe cît de cît vizibile şi după ce eu nu voi mai fi printre cei vii.
2. Izbînzile ar putea fi cărţile mele. Dicţionarele, lexicoanele sunt acum din ce în ce mai grăbite, mai selective, părtinitoare uneori. Dacă după numele meu s-ar afla şirul faptelor mele literare, cărţile, aş fi, desigur, mulţumit.
3. Scriitor. Scriitor. Scriitor. Scriitor. Scriitor. Bun. Bun. Bun. Bun. Bun.
4. S-a întîmplat. Dar uneori, să ştiţi, resturile sunt mult mai importante, ele fac întregul aşa cum cere definiţia. Dar fiind vorba aici de subiectivism, este loc tot timpul de alte şi alte sintagme care să-ţi dea sentimentul că te împlineşti. Şi cei care adaugă tot timpul la împlinirile sau neîmplinirile tale de scriitor sunt cititorul, în felul său anonim şi prezent, şi criticul literar, în felul lui vizibil şi provocator.
5. Spuma de prejudecăţi strecurate pe ici şi colo. Această formă de analiză vine tot timpul din partea celor care nu citesc, sunt ignoranţi, dar dau impresia că ştiu tot, că te au la mînă, că tu eşti cel din mintea lor, nu cel din realitatea în care le este greu, incomod să intre. S-au scris destul de multe mizerii despre mine. Le consider moarte, prin urmare nu le mai amintesc aici.
6. Nu mă raportez niciodată la astfel de repere. Literatura în care m-am născut are suficient de multe modele pe care aş fi vrut să le urmez, are, desigur, şi urmaşi care, sper, să se conducă măcar după aceleaşi principii după care mă conduc eu. Cel mai mult mi-am dorit să fiu eu, adică un altul în şirul acelor euri de consistenţă valorică.
7. Mulţi s-ar înşirui aici. Un nume dat i-ar nedreptăţi pe alţii. M-aş referi aici doar la doi recent dispăruţi: Mihai Ursachi şi Cezar Ivănescu.
8. Eu şi încă un şir de mulţi alţii. Şi, de cealaltă parte, ar fi mai cam tot aşa. E un echilibru şi aici.
9. Privind în urmă, constatînd în prezent, şi scrutînd viitorul, nu!
10. Nu căuta sprijin în ceva ce nu poţi percepe.