a13

Din istoria turismului. Şi a filateliei…

Lukács József

          Pe Mircea Dragoteanu l-am întâlnit prima dată în urmă cu aproape două decenii, la o conferinţă a organizaţiilor care activau în domeniul turismului şi protejării mediului înconjurător. Întâlnirea a avut loc la Păltiniş, cea mai veche staţiune montană din Transilvania, într-o clădire aflată în imediata vecinătate a cabanelor turistice ridicate la finele secolului al XIX-lea.
S-a văzut că domnul Dragoteanu nu era un oarecare participant, care ar fi onorat întâmplător invitaţia. Din câte îmi aduc aminte, era gazda întâlnirii şi a vorbit despre aşezarea turistică în care ne aflam, despre pericolul care ameninţa vechile construcţii de acolo şi despre demersurile iniţiate de el pentru a le salva de la demolare. Pentru mine, tema era deosebit de interesantă. Era vorba despre istoria turismului în Transilvania, o temă care mă preocupa încă de atunci. La acea întâlnire, domnul Dragoteanu a prezentat o parte a istoriei Societăţii Carpatine (Germane) din Transilvania (Siebenbürghischer Karpaten-Verein – SKV) iar eu am vorbit despre istoria Societăţii Carpatine (Maghiare) din Transilvania (Erdélyi Kárpát-Egyesület – EKE). Sunt cele mai vechi două asociaţii de turism din provincia noastră, care au marcat primele poteci turistice, au publicat primele ghiduri şi au ridicat primele cabane în munţii Ardealului.
Domnul Mircea Dragoteanu este o personalitate aparte a Clujului. Este intelectualul discret, care, pe lângă preocupările sale cotidiene, pe lângă meseria lui, îşi îndreaptă atenţia spre noi şi noi domenii, spre subiecte care aparent au prea puţine legături cu meseria lui de bază. Nu este vorba despre satisfacerea unei simple curiozităţi, căci el reuşeşte să lase urme în acele domenii. Acum, când opinia publică din România este bombardată continuu cu scandaluri legate de diplome de studii, când sunt date verdicte de plagiat unor figuri cunoscute ale „elitei politice“ din România, cred că este binevenit să amintim drept exemplu o astfel de biografie.
Mircea Dragoteanu este medic, lucrează la laboratorul de medicină nucleară şi radio­izotopi ai Institutul Regional de Gastroenterologie „Prof. Dr. Octavian Fodor“ din Cluj. În afară de Facultatea de Medicină, a absolvit şi Facultatea de Electronică de la Bucureşti, adică este şi inginer electronist. A mai absolvit şi Facultatea de Jurnalistică şi Facultatea de Drept. În anul 2005 şi-a obţinut doctoratul în medicină la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“, cu teza Variaţii patologice ale hemodinamicii hepatice arterio-venoase: studiu radioizotopic cu aplicaţii clinice. Apoi, în 2010, sub îndrumarea regretatului profesor Nicolae Bocşan, şi-a obţinut doctoratul şi în istorie la Universitatea „Babeş-Bolyai“, cu o temă insolită: Istoria poştelor locale transilvane. Poşta ne duce cu gândul la timbre, iar asta la faptul că domnul Dragoteanu este şi filatelist. Şi nu oarecare, ci unul care a obţinut zeci de premii şi distincţii la expoziţii filatelice internaţionale.
Filatelia l-a apropiat de istorie. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost întemeiate primele staţiuni montane şi au fost construite primele cabane turistice din munţii Transilvaniei. În aceste locuri îndepărtate nu era rentabilă înfiinţarea unor oficii poştale. Întrucât se aflau la distanţe apreciabile faţă de localităţile unde ajungea poşta, oaspeţii staţiunilor montane – unii, în tratament, petreceau acolo chiar câteva săptămâni – ar fi fost izolaţi pe munte dacă cei care au întemeiat, au construit şi au ţinut în funcţiune staţiunea nu ar fi asigurat un serviciu poştal complementar care făcea legătura între cabană şi cel mai apropiat oficiu poştal. Nu e vorba doar de servicii de curierat. Au fost tipărite ilustrate, au fost emise timbre, iar trimiterile poştale au fost ştampilate cu ştampila staţiunii. În zilele noastre, ilustratele şi plicurile cu timbrele şi ştampilele staţiunilor montane sunt rarităţi ale filateliei mondiale. Din primul timbru de la Hohe Rinne (cum se numea staţiunea Păltiniş înainte de 1919) se mai păstrează atât de puţine exemplare, încât este mai rar decât renumitul Cap de Bour al Moldovei. Adunând informaţii despre aceste rarităţi filatelice, Mircea Dragoteanu şi-a scris teza de doctorat în istorie, pe care a publicat-o în 2010.
Pe la mijlocul anilor 1990, în cadrul unui proiect de extindere a staţiunii Păltiniş, s-a propus construirea unor hoteluri de tip bloc. Nu oriunde, ci exact pe locul vechilor cabane din secolul al XIX-lea. Lui Mircea Dragoteanu îi revine meritul că a iniţiat mişcarea civică pentru salvarea părţii istorice a staţiunii. În urma demersurilor făcute, clădirile din centrul istoric au fost declarate părţi ale patrimoniului istoric al României şi, astfel, salvate. Întocmirea documentaţiei necesare a fost făcută, în cea mai mare parte, de domnul Dragoteanu.
În urmă cu câteva luni, am ajuns din nou la Păltiniş. O surpriza plăcută m-a întâmpinat la hotelul aflat în centrul istoric, practic cea mai mare unitate hotelieră a staţiunii. Acesta se numeşte „Hohe Rinne“, iar la recepţie un tablou uriaş întâmpină oaspeţii: reproducerea unei fotografii realizate în 1892, care-i arată pe fondatorii staţiunii,  Carl Conradt, Robert Gutt şi Albert Arz von Straussenburg, stând lângă izvorul numit „Hohe Rinne“, adică „şipotul sau jgheabul aflat la înălţime“, care a dat numele german al staţiunii. Este un gest frumos prin care este marcat exemplar ataşamentul faţă de istoria locului. Tot acolo, la recepţia hotelului, am văzut noua carte a domnului Mircea Dragoteanu, intitulat A fost odată Hohe Rinne. Istoria Păltinişului de la întemeiere până la sfârşitul Primului Război Mondial (Cluj: Editura Alma Mater, 2014).
Primele şase capitole ale volumului prezintă istoria propriu-zisă a staţiunii. Este partea volumului realizată pe baza cercetării istoriografice. Capitolele şapte şi opt formează mai mult de o treime din volum şi sunt dedicate prezentării poştei şi mărcilor poştale locale. Este partea realizată pe baza colecţiilor şi cercetării filatelice a domnului Dragoteanu şi în care a dovedit magistral cum pot fi folosite timbrele şi trimiterile poştale drept surse istoriografice.
Cartea începe cu istoria Societăţii Carpatine (Germane) Ardelene – SKV, a asociaţiei care a fondat staţiunea montană Hohe Rinne, adică Păltiniş. Aflăm că este o asociaţie întemeiată în 1880, pe modelul cluburilor alpine germane şi austriece, care a avut scop să facă accesibilă drumeţia montană. SKV a construit primele cabane turistice de pe teritoriul de azi al României, printre care cele mai cunoscute sunt, pe lângă Păltiniş şi Poiana Braşov, cele de la Bâlea-Lac, Negoiu, Bucegi, Postăvaru, Suru. Aici aş sublinia meritul domnului Dragoteanu în recuperarea memoriei vechilor membrii ai SKV. A adunat date despre viaţa lor, faptele lor, a publicat portretele lor, fotografii cu ei. Este lăudabil cu atât mai mult cu cât în volumele publicate până în prezent aceşti deschizători saşi de drumuri erau numiţi sfios şi generic drept „iubitori de oameni şi de munte“, fără pomenirea lor nominală. În următoarele capitole, sunt prezentate diverse subiecte legate de Păltiniş căruia i se făcea publicitate spunând că este „cea mai frumoasă staţiune montană aflată la răsărit de Karlovy Vary“: decizia de întemeiere a staţiunii, modul de rezolvare a chestiunilor administrative privind dreptul de folosinţă a terenului, finanţarea construcţiei, construirea cabanelor, festivitatea de inaugurare, organizarea serviciilor medicale şi turistice, amenajarea potecilor de drumeţii. Se continuă apoi cu evenimentele petrecute în deceniul care a precedat Primul Război Mondial. În timpul acestuia, mai exact în septembrie 1916, staţiunea a fost în real pericol, aflându-se în miezul ostilităţilor. Volumul este întregit de o anexă de documente cu privire la istoria staţiunii.
Aş dori să subliniez faptul că volumul conţine o impresionantă colecţie de imagini- document, fotografii, vedute, hărţi de epocă, respectiv imaginile unor plicuri şi ilustrate timbrate, toate legate de poşta locală. Cum se poate observa din lista ilustraţiilor, cele mai multe provin din colecţia personală a domnului Dragoteanu, câteva provenind din alte colecţii particulare.
Volumul a fost tipărit în condiţii grafice excepţionale, fapt care laudă finanţarea oferită de SC Păltiniş SA. Domnul Dragoteanu trebuie menţionat şi aici: el a realizat grafica şi a tehnoredactat cartea. Adică se pricepe şi la asta…