a31

Gheorghe Schwartz

1. Am citit recent romanul lui Eugen Uricaru Complotul sau Leonard Bîlbâie contra banditului Cocoş, apărut în noua colecţie „Epica“ a noii vieţi a Editurii Junimea.
Cartea mi-a reconfirmat că Eugen Uricaru este unul dintre foarte puţinii scriitori contemporani de la noi care ştiu atât arta construcţiei, cât şi aceea a folosirii atmosferei într-un timbru propriu. (Dacă ai găsi o pagină răzleaţă din scrierile lui Uricaru, i-ai recunoaşte imediat autorul!) Pe lângă asta, plasează acţiunea într-un spaţiu bine precizat, care însă conţine în subtext atemporalul uman. Uricaru reprezintă un caz rar în care inteligenţa nu distruge epicul. Complotul sau Leonard Bîlbâie contra banditului Cocoş constituie un început perfect pentru noua serie a editurii ieşene.
2. Linişte pasionată: ultimele zile ale Împăratului Hadrian de Antonio Costa Gomez, în traducerea Anei Simon. Acest scurt roman este o mare provocare: după Memoriile lui Hadrian (1951), cu care Marguerite Yourcenar a cucerit o uriaşă recunoaştere internaţională, îţi trebuie mult curaj să reiei acest personaj, chiar şi după mai bine de jumătate de veac. Dar Linişte pasionată: Ultimele zile ale Împăratului Hadrian este un pariu câştigat: o mică bijuterie stilistică ce ne introduce în cea mai caracteristică stare a împăratului-filosof – starea de otium. O stare care transgresează vremurile. Traducerea constituie şi ea o performanţă demnă de a fi subliniată, întrucât păstrează şi pentru cititorul român o atmosferă atât de dificil de pus în cuvinte.
3. O istorie a psihologiei moderne de Duane P. Schultz şi Sydney Ellen Schultz, în traducerea lui Bogdan Boghiţoi şi apărută la Editura Trei. Chiar dacă este o „carte de specialitate“, întrucât pretinde de la cititor o anumită pregătire, cartea se citeşte cu plăcere, deschide numeroase perspective asupra psihologiei şi filosofiei, oferă date biografice, citate reprezentative, interpretări, analize; în totul, o lectură instructivă pentru orice intelectual.