a6

Poeme de Ionuţ Ţene

Soarele Răbdării

„Răbdare, răbdare, răbdare“
ne-a spus sfios părintele
celor betegi şi oropsiţi
„Răbdare nesfârşită să aveţi“

Răbdarea tainică şi lină
pentru cei îmbrăcaţi cu buzunarele pline de covrigi

„Răbdare, răbdare, răbdare“
a repetat duhovnicul hotărât
Şi cerşetorii din piaţă au luat cina cu porumbeii
pe pavajul privirii Tale din firimiturile Trupului Tău
aruncate de mânuţe fragede de copil

Şi soarele de iarnă a coborât răbdarea
de pe dealul credinţei
în chilia sub formă de rugăciune a călugărului

Albă-ca-Zăpada

Albă-ca-Zăpada e poezia

Mersul ei agale de felină sălbatică
Fură privirile trecătorilor
Pe marele bulevard al dragostei
În marile dormitoare ale inimii

Albă-ca-Zăpada s-a aşezat
pe braţele puternice ale iubirii
Sânul ei – o metaforă despre mirare
Buzele – o întrebare despre tăcerea nopţii

Poezia are ochii cum stelele şi coapsele
corabie pe valuri în căutarea insulei fericirii
unde cuvintele frământă nisipul
un SOS îmbrăţişat de şoaptele mării

Şi întrebările furioase dezbracă strofele
de  sfârcurile goale

Cristale de cuvinte

Poeţii nu au de ce să teamă poezia

Oasele lor sunt cristale de cuvinte
Iar iubirile doar incasabile gânduri

Poeţii sunt bulevarde libere ale memoriei
Şi fac dragoste cu metafore dezbrăcate de dorinţe
Coapsele sunt cel mai bun inox
Şi rima sună cristalin izvorul de munte

Poeţii adună centrul oraşului sub formă de puzzle
Femeile frumoase desluşesc secrete obişnuite
cum desfac gospodinele banane
după o zi de foame şi uitare la piaţă

Pletele trubadurilor zbat serile cu semne de întrebare
în sunet de clopote agăţate de lună

Trandafirul lui Rilke

Poezia e o brunetă despletită de zefir

sau păpădie în bătaia dimineţii
Poezia poate fi blonda fatală şi platinată
Singură pe braţul întrebării sau mirării

Poezia sigur e femeia frumoasă
Plămădită în cuvintele despărţite de mare
cu metaforele încărcate de soare
cu pieptul rotund de lună plină

Poezia vorbeşte în silabe lungi şi adânci
cât podul unui râu de munte
cât genele nopţii de mătase
cât un pahar plin de uitare

Poezia aleargă firavă cum dragostea adolescenţa
Buzele ei sunt trandafirii lui Rainer Maria Rilke

Ultima strategie de vară a zilei

Ultima zi de august Singura zi de vară
Ultima nostalgie de seară
Ultima zi Prima întrebare

Despre lumina arsă de iarbă
Despre ultima mirare plămădită din smoala tăcerii
Ultima răsuflare a zilei rămâne să plece
Ultimul cântec al greierilor
Mierea de linişte a salamandrelor
şi ochiul lunii închide buzele triste

Ultima zi de vară e prima dintre ultime
fecioare ce scaldă goale râul
Şi tu ţi-ai uitat sutienul acasă

Iar toamna şi-a îmbrăcat ultimele frunze
cu pojghiţa călduroasă de brumă