a7

Cititorul de poezie de azi e ca spionul Mossadului, îl simţi, dar nu-l vezi

Adrian Alui Gheorghe

          1. Fiecare autor e, de fapt, un sadic vînător de cititori. Tactica e una extrem de minuţios pusă la punct. Noaptea autorul nu doarme şi pune la cale tot felul de strategii de prins în plasă cititorul, cititorii. Scrie poveşti ca să-l prindă. Scrie poezii ca să-l vrăjească. Scrie eseuri ca să-l buimăcească. Îl blestemă uneori, a se vedea cazul Arghezi. Îl momeşte în cele mai obscure locuri, apoi îi trage realitatea de sub picioare. Numai dacă iei proza lui Mircea Eliade, de exemplu, şi deja ai o mulţime de capcane întinse bietului cititor. Dar nici cititorul nu se lasă… Cînd vede o librărie, trece pe partea cealaltă. Cînd vede un perete de cărţi, se gîndeşte iute la cutremur şi la posibilitatea surpării acestuia, de asta se refugiază în locuri mai sigure, crîşma sau magazinul de fleacuri importante. Lupta e dură şi pare a fi pe viaţă şi pe moarte. Autorul vrea să-i plaseze cartea în mînă cititorului, ca pe o grenadă cu cuiul de siguranţă scos, cititorul ia grenada şi o aruncă iute spre autor. E o luptă grea, cad mulţi şi dintr-o parte, şi din alta…! E plină lumea de monumente care îi celebrează şi pe unii, şi pe alţii.
2. Cititorul de poezie de azi (ideal, neideal!) e ca spionul Mossadului, îl simţi, dar nu-l vezi.
3. Dar prima reacţie, cînd am citit întrebarea cum arată cititorul meu ideal, a fost să mă uit în oglindă. Eram acolo.