a17
Scene de antren
Stelian Tănase
Chiar dacă se găsea pe un trotuar în întuneric, ascultînd un fraier dintr-un BMW care îi striga că are chef s-o fută contra cost. Ce era la gura lui, pfiu, te cruceai! Alica donica trei surcele, macli macli farmacele, ţui ţui cap de pui! Zoe ar fi vrut să îi dicteze lu’ Şefu prin telefon articolul cu ce aflase la Poliţie. „Vino repede, lasă vrăjeala!“ i-a zis. Mirosea şi prin telefon a havane împuţite. OK! Bine, Şefu! Ce nu fac eu pentru dumneavoastră!“ i-a zis supusă. „Cu mine cum rămîne?“ a întrebat necunoscutul. „…Mă cheamă Şeful, el e sufletul meu. Păcat, pari simpatic.“ „Nu ai timp nici de un supt? Merge repede.“ „Mă grăbesc. Îmi pare rău.“ „Dar mie!?…“ „Drăguţule, cînd ai chef, mă găseşti pe trotuarul ăsta mereu după ora 21,00 fix.“ „Idioato! Curvo! Muisto!“ Acceleraţie, vîjjt, întuneric. Eh, ce noapte!
Versiunile diferă, cui să dăm credit? E de vină imaginaţia asta febrilă? Dorinţa unor gazetari de a plasa un scoop care să rupă pagina întîi? Interesul poliţailor de a nu îşi pierde pîinea albă pe care o dumicau în binecuvîntatul Bucureşti? „Abia a dispărut bemeveul într-un nor de praf că patrula Poliţiei, subofiţerii ieşiţi în tură cf regulament ordine interioară – respectivii Caţelandru Gore, pokerist vesel, Caraul – Caro, zis Japiţă, aflat în prag de pensie, Titişor Roiu, i-au cerut explicaţii unei dame care îşi făcea de lucru pe bd. Elisabeta colţ cu Calea Victoriei lîngă hotel Bulevard, porţiune luminată a giorno pentru a-şi etala onor clientela corpul lasciv, decolteul închis sub la buric, cu fusta mini pînă la cur, zic gurile rele. Făcea semn de pe bordură cu mîna. Ochea fraierii care ieşeau pe bd. la orele nopţii. Hotelul este prevăzut cf standard cu restaurant 4 stele, frecventat de străini, oameni de afaceri şi curve, vezi raport 5/n. Dama prezenta intenţia vădită de a întreţine raporturi sexuale cu dînşii contra cost. Fapt interzis de legea 54/1986. În acest sens sub ochii noştri, a negociat sex cu cetăţeanul FB posesor de BMW alb înregistrat în Germania, paşaport. Vezi declaraţia în anexă/dosar.“ „Menţionez că acesta a refuzat serviciile propuse de suszisa Firescu Zenaida, cum singură a declarat că o cheamă, pentru că e o fire negativistă, şi nu a prezentat actele la control afirmînd total nesincer faţă de Organe că le-a uitat la birou. Care birou, bre? Ce suntem proşti! Mi-a fost clar că suntem luaţi în derîdere ce e batjocura şi miştoul ăsta, nene, băga-mi-aş! Asta nu are birou, ci aşternut. Citez un gazetar, jidănaş de sfinta Vineri, Bibi Scheau, pseudonim folosit de această gazetă duşmănoasă, dar pe care, să trăiţi, îl cheamă în acte Iţic Feldman, de la Aurora care zeflemiseşte mereu poliţia că ne întrebăm de cine e plătit specimenul. Citez – Fiind noapte, pustiu, cei trei se cam plictiseau, şi-au zis că o distracţie nu strică. Sunt martori care susţin scrie în acest articol infam, că eram şi băuţi, ceea ce negăm. Sunt pure calomnii de răuvoitori ai Statului şi uniformei. Nu apucasem să punem nimic în gură, deşi fusese aniversarea de botez a lui Titi Roiu, stimatul nostru coleg. Trebuia neapărat să îl sărbătorim creştineşte, aşa cum se cuvine, nu suntem nişte animale cu chip de om, cum ne-a acuzat acest Iţic F. în Aurora lui. La finalul chefului, cînd se simţeau OK, în timpul serviciului în sediul Poliţiei, cu muzici şi alcool, au vrut să încheie petrecerea cu femei. Semnat Bibi Scheau.“ „Raportez cu supunere – tocmai ieşeam din sediu cînd am observat activităţile damei, boarfa ordinară şi rău famată în cartierul nostru, cum au probat cercetările. Semnalmentele ei au corespuns, noi procedînd cf. instrucţiuni primite de la şefii noştri, la o identificare prealabilă a prostituatei – roşcovană, pistrui, tunsă scurt, talie medie, 1,65. Suszisa este cunoscută că întreţine relaţii bazate pe fizic cu necunoscuţi mai ales străini şi constituie un focar de infecţie, boli venerice, cum s-ar zice bleragie, şancu, gonoree, chiar sifilis. Am avut la Colentina 4 cazuri a.c. L-a îmbolnăvit să-mi sară ochii dacă mint, după cum se cunoaşte şi pe dl. comandant Pacoste Bubu, iubitul nostru şef. Este dependentă de droguri, are cazier 8 luni efectuate la închisoarea de femei Roşu, în 1988 pentru încercare de trecere frauduloasă a frontierei. La proces a zis că nu îi mai convine ţara plecînd la logodnic unde umblă cîini cu covrigii în coadă. Nu a specificat rasa! cum bine i-a zis anchetatorul, tov maior Greabăn Pache, mare patriot. Poliţaii, a scris Aurora, mai erau şi rebegiţi de frig la 4 grade Celsius. A recunoscut Iţic F, nu mă aşteptam să fie aşa galanton. Noi cei din patrulă, eram în ţinută de vară, echipaţi subţire, nu se primiseră de la magazie hainele groase de iarnă, că mai sunt şi neglijenţe. Raportez – a venit repede toamna anul ăsta, noaptea te taie la os şi faci în pantaloni după ora 12,00.“ „Aşa că unul a zis, pesemne Caraul, dîrdîind săracul, s-o agaţe pe bagaboantă să-şi încălzească sîngele. Au abordat-o manieraţi şi după tratative eşuate i-au spus c-o arestează pentru ultraj la bunele moravuri. Titi Roiu a interpelat-o scurt – Ne dai fă nişte cărniţă?“ „Toţi trei stau perfect cu urechea cf ultimelor analize medicale, aşa că au auzit clar pe sub chipie că ea nu are nici un chef să se fută cu poliţai, motivînd parşiva că sunteţi prea mulţi, număraţi-vă întîi, ce-aţi înnebunit? Hehe, a uitat, oafa, cînd au făcut-o poştă chelnerii de la birtul Colloseum, cf. dosar b/67k/94. A depus plîngerea nr 45/b şi s-a constituit parte civilă, cerînd daune. Nu i-am dat curs. 1/ Chelnerii aceia sunt băieţi buni, ne servesc cu tot ce cerem cînd trecem pe la Colosseum 2/ Ea este cea care a agresat acei domni, cerînd sex oral, anal şi normal, cum rezultă din declaraţii pîrîţilor făcute în instanţă. I-a sedus cu gesturi obscene avînd în vedere că era luată de cocaină tare de tot, nici nu ştia ce vorbeşte.“ „I-a zis Caraul după o pauză – preţ cît să tragă o ţigară – unde vezi că sunt mulţi? Numai trei! Ţi-o tragem pe rînd frumuşel, doar nu îţi dăm altă gaură cu burghiul, nebuno. Folosim şi tot p-alea cu care ea serveşti porno clienţii plătitori prin camere de hotel că se indignează vecini şi bat în pereţi, reclamînd la recepţie gălăgia, vezi anexe, 7 plîngeri oficiale.“ „I-am zis că o ducem în sediu, îi punem cătuşe să treacă de pază de la poartă, ca p-ormă or să vrea şi ei pizdulice. Dacă nu le dă, toarnă mîine la comandant. E bine să fie totul OK, să rămînă treaba în trei. Au şi ceva haleală în dulap, cîrnaţi proaspeţi, salată de boeuf, vinete, ţigări fine, un vinuţ, bere. Să se simtă bine. Pînă dimineaţă să ne tot distrăm…!“
Avem şi o declaraţie făcută sub condiţia anonimatului, cu talent de povestitor şi memoria detaliului. Cf. acestui martor – şedea cu coatele pe pervaz la o fereastră peste drum, etaj 1, şi a văzut/auzit tot – scena s-ar fi petrecut aşa. Redau dialogul cum a fost consemnat de stenografă. „Eşti nouă pe aici, nu te-am mai văzut, a făcut ăla fonfăitul cu o mustaţă ţigănească pleoştită peste nişte buze roşii ca sîngele, bune să i le muşti. Îl recunosc în poză. Auzi fă, aici ţi-ai găsit tu să prestezi! Ştii că vizavi e sediul Poliţiei? s-a răstit arţăgos tot mnealui. Ceilalţi doi sfioşi, măsurau dama să vadă cîte parale face. Am crezut că de mişto, s-o sperie. Poliţaii se vîră cu nasul între ţîţele ei, fac puţină garagaţă şi gata, îi dau drumul. Apoi ăsta vorbăreţul a tăcut, că venea o maşină în viteză, gata să treacă peste băltoacă să-l stropească. Ţinea la uniformă, se vedea. S-a amestecat în vorbă unul cu nasul turtit. Cred că îşi spălase şi-şi călcase uniforma în ziua aia că s-a ferit de maşină. Era cochet, puţea a parfum pînă la unde stăteam eu. Pantofii lui negri oglindă, ras proaspăt, obraz vînăt. Şi mnealui apare în album foto faţă/profil. Îl recunosc să trăiţi, cu şi fără chipiu, după mutra de boxer. Ăsta e responsabil cu cafteala. Dă upercuturi, jaburi, croşee, exact ce trebuie la Poliţie. Pe mine m-a dus odată în arest şi m-a făcut tocană, numai la hepatită m-a pocnit. Ce să îi faci, ai noştri bat cel mai brava în Europa. M-a bătut şi un şmecher la Paris într-un arest. Eh, dădea uşor, adiere de vînt, nu m-a durut. Românaşul nostru ştie meserie, te plezneşte la pateu, la rinichi, la pipote, eşti KO la minut. Te mai ţine cîteva zile la beci să îţi treacă semnele, cînd ieşi în stradă să arăţi gigea, de paşaport. Nou cum te-a fătat mă-ta. Mari meseriaşi, dacă e ca să mă caftească f-unu, îi prefer p-ai noştri. Sunt patriot. Mi-a trebuit cinci zile pînă cînd am deschis ochii. Mi-i umflaseră uite aşa, ca pepenaşii muraţi, vineţi, cu pieliţa subţire şi delicată. O fericire! Am crezut că am orbit. Asta pînă cind am zărit iar prima rază de soare mijind prin ferestruica din beci. Parcă m-am născut din nou, bebeluş bre. Aruncau apă peste mine habar nu aveau că nu ştiu să înot, ce dacă se umpluse celula cu apă de la Hidrant. Le-am mulţumit aşa cum se cuvine, am făcut o mie de temenele, am semnat bucuros că s-au purtat bine cu mine, şi nu au recurs la violenţe. Nu semnai, nu plecai. Am ieşit din arest orgolios că aveam ce povesti în cartier. Mă vedea ca partizanul în beciul Gestapoului, un erou de poveste. Aşa a fost… M-am luat cu vorba. Să-ţi zic cum a fost cu dama şi poliţaii. Mata plăteşti, o para-două!? Să nu mă dai la ziar că nu mai scot o vorbă? Mata eşti de la Secret, vînezi poliţiştii corupţi, ancheta internă, las că m-am dumirit. Ei bine, am auzit cam aşa – Obraznicătură! a sărit cu gura namila zis Căţelandru şi a îmbrîncit-o. În albumul foto e al 4-lea. Îl ştiu pe ăsta, el e cu – şmenurile. Dacă împarţi cu el, te lasă să progresezi, nu ai decît să îţi procuri piştarii. E de comitet. Dar cum ziceam, a împins-o cu spatele de zid şi i-a zis – Ştii că trebuie să cotizezi cînd ieşi la produs cu fofoloanaca!? Ai cerut voie! Ce e aici, sat fără cîini? s-a răstit la ea gîfîind şi rotofeiul. Respira greu, ăsta sfătos, cu omenie, i-a dat o lecţie de morală. Suna aşa, fato – Sunt nişte reguli. Aia care se preumbla pe aici pînă ieri, între Romarta şi CEC, Panseluţa, a fost găsită alaltăieri în Pasaj cu maţele scoase. Aşa la vedere, era ca o planşă de anatomie. Zace la Urgenţă mai mult moartă decit vie! Aşa i-a zis, că e milos, ştiu, m-a anchetat o dată. Nu te-ar cafti, Doamne fereşte, dar un futai ar merge, plăcerea e ruptă din rai, indiferent de sex, religie şi rasă. Şi pe mine m-a făcut odată. Da, grasul m-a înhăţat, mdeh, eram prada lui. În arest m-a pus cu curu-n sus, şi cînd mă aşteptam să-mi dea vreo două cu bulanul să îmi înroşească curul, că furasem nişte motorină şi mă prinsese patronul, mi-a înfipt-o-n găoz. Să-i fie de bine! Nu ne păzeşte Poliţia de rele!? Ne! Să zicem mersi. Ce ne-am face fără ea!? Ar fi haos! Şi haosul bre e cel mai rău lucru de pe pămînt. Iar divaghez. O iau de la capăt. Ce e cu dama, asta de belea de-i zice Zoe? Ei bine, uscatul, arăta ca scrumbie, a preluat vorba, învîrtind bastonul ca pe o elice – P-aia dinaintea ta a crestat-o cu briceagul peştele ei; Vaska Dric. Curgea sîngele din ea ca apa dintr-o ţeavă spartă. De ce a păţit-o, ia zi, ştii!? E simplu, uitase să cotizeze. Dom şef, aici s-a schimbat calimera şi am auzit-o pe damă ciripind, gureşă ca o vrăbiuţă, moţată înfiptă, cam istericuţă că o cam băgaseră poliţaii în sperieţi – Mă confundaţi! Nu sunt prostituată, eram întîmplător, ieşeam tocmai de la Poliţie şi uite ala, dăi şi dăi. Poliţaii s-au pus pe rîs, bravooo! Hahaha, auzi ce zice!? Dă-i domne cu procesul verbal în cap, a zis grăsanul şi şi-a tras chipiul pe ceafă. Imediat namila (cei trei parcă erau fraţii Marx, pantomimă, notat pe marginea paginii) a silabisit din vîrful buzelor – Mai întîi să-l închei că n-am terminat de scris faptele. Eu zic s-o iertăm. Dacă şi duduia se poartă frumos, fireşte. O amendă, plăteşte pe loc jumate, ne facem şi noi treaba, şi gata, o lăsăm să plece acasă. Boxerul a luat-o din scurt – Ai ieşit la produs? Zi! Nu vrem să-ţi facem pagubă, că abia ai intrat de tură. Portofelul ţi-e gol. Este!? N-ai adunat nimic. Cam cît strîngi pînă dimineaţă? Trei sutare faci? Patru-cinci? De ce taci!?… Îţi dăm drumul, eşti liberă! a făcut ăla cu mustaţă. Să vezi ce buni la suflet suntem? Şi baf – Jap jap, două palme. Coniţă, faci nazuri!? Unde te crezi!? Ea – odată a dus mîna la gură, că îi dăduse borşul. V-am zis că sunt băieţi salon, lovesc meseriaş. Numa’ un firicel îi ieşea din nară. Mai rău era la buză, i se înroşise botul. A dat să tragă fermoarul de la geantă, cred că voia să scoată un act. Nu au lăsat-o. Namila a apucat-o de încheietură şi a trîntit-o pe trotuar, scurt. La atît am fost de faţă că au luat-o după aia pe sus ca pe un balot, au băgat-o între ei, au traversat strada la Poliţie. Au trecut în pas de defilare dincolo de poartă, salutaţi de un dom plutonier. Ştiu gradele la perfecţie, apoi s-a întors în gheretă şi-a pus capul pe masă. În sediul Poliţiei nu ştiu ce s-a petrecut. Declar şi semnez.“
Dialogul e făcut din resturi transcrise pe genunchi cu pixul de pe imaginile surprinse de camera video în beciul Poliţiei, 14 sept. a.c. Atîrna neobservată în colţul NV, lîngă fereastră. Şi-au zis că e stricată de doi ani. D-aia făptaşii nu au acoperit lentila cu chewing-gum, n-au întrerupt-o de la butonul de după uşă. Camera supraveghea arestul, ce ziceau şi făceau cei reţinuţi acolo. Şi nu era stricată. D-aia făptaşii nu s-au ferit. S-au găsit întîmplător aceste secvenţe cam şterse, deteriorate, înceţoşate. E ceva totuşi decît nimic. Raportul final a făcut caz de cele cîteva minute rămase în arhivă. Vedem ce vedem. Trei indivizi în uniformă de poliţişti – o namilă, un grăsan şi un uscat, mustăcios. Întîi cel cu chipiul pe ceafă, în maieu, se uită la ceas. Îi ia pulsul femeii întinse pe o banchetă. „Nene, n-are nimic, trăieşte, e binemersi, pulsul – normal.“ Intră pe uşă grăsanul blond cu o carafă, se repede să-i arunce apa peste faţă. Al treilea, blond cu mutră de boxer, lăsat pe vine, încearcă să-i vorbească din apropiere, gură-ureche. „O să-ţi treacă. Hai, că nu a fost aşa rău, nu te mai sclifosi! Eşti femeie, ce dracu! Acum te trimitem acasă. Ţi-am zis, dacă eşti cuminte n-o să ţi se întîmple nimic. Dă-ne adresa.“ „Io zic s-o băgăm la celulă, nr. 5 e liber, în celula 4 e băiatul ăla care punea foc la maşini. Alt nebun, l-au adus aseară.“ „Nebun de legat, ce să îi dea prin cap – să incendieze maşini! Şi toate de lux!“ „Nici eu nu îi am la ficat p-ăştia în bani. Am ajuns să îi slugărim. Îţi spun eu, a făcut-o de oftică, că n-are şi el una la fel!“ „Păi ce alt motiv ar avea!? Invidia, dne! Nu vezi cum e făcută lumea!?“ „Prost, cum să fie!“
„Ce facem cu dama? Lăsaţi-l pe piroman. Dacă îi dăm drumul pe stradă la ora asta, se duce la medic să scoată certificat. Cică a fost violată de trei poliţişti. Bre, am rupt-o în fericire. Ne trece-n şomaj.“ „Ar fi bine. Tribunalul ne mănîncă de vii. Vai de copilaşii mei. Ne bagă cu art… viol în bandă cu circumstanţe agravante.“ „Punct. Nu neg, că uite-o, are fofoloanca harcea-parcea, dar cine zice că noi am făcut-o poştă!? Ascultă comanda la mine! Sunt minciuni sfruntate. Noi suntem organul legii, nu infractori.“ „Oricum, Titi, dăm de dracu’. Mai bine îi rupem gîtul, o tranşăm şi o aruncăm la ghenă! Mîine cînd vine să ia gunoiul, cazul e ca şi rezolvat, e deja la groapa Glina, nu o găseşte acolo nici dracu’!“ „Hai sictir cu glumele astea.“ „Păi nu!? Tre’ s-o facem să tacă. Auzi fă, dacă spui ceva venim după tine şi te găurim de-adevăratelea. Vezi pistolul? Nu te văd bine.“ „Lasă că au trecut atîtea pe aici şi niciuna nu s-a dus la IMELE cu pîra să se plîngă. Au învăţat lecţia. Fato, tot cu noi ai de a face cînd ieşi de la Parchet cine ne chema să dăm cu subsemnatul. Ca să practici prostituţia, ţine-ţi clanţa. N-oi fi tu mai proastă ca altele. De noi dai, oriunde ai presta pe lumea asta. Care e vieţişoara ta? Eşti o curvă. Dai cu pizda în populaţie.“ „Nu e făcută pentru futut? Aşa a dat D-zeu cînd a făcut lumea. Noi suntem cu ordinea, păzim.“ „Au şi ghinion unele. E criză. Nu toţi armăsarii plăteşte, e golani mulţi.“ „În asemenea situaţii se trece în condicuţă la cap. Pierderi. Ce mare scofală! Trece-ne şi pe noi la pierderi. Nu plătim, avem greutăţi, copii, familii, salarii atîtica cît fofîrlica.“ „Taci că spui prostii.“ „Poliţia nu dă, ia!“
Îi vedem în cadru pe cei trei rîzînd – sunt mulţumiţi de ei. Au mutrele unor bărbaţi sănătoşi care se simt bine împreună. „Plutoniere, dacă ne reclamă, ne-am dus pe copcă.“ „Eh, bravos! Tot la noi ajunge plîngerea! Cine o crede? E o ştoarfă, una d-aia. Nu e meseria ei să se fută? Eee!!! Apărăm legea. Ai uitat care e misia noastră? Dacă se ajunge acolo, futangii nu suntem noi – ditamai poliţiştii –, ci nişte huligani. Eram de rond, pe la Eforie, Cişmigiu, Zalomit, cînd în dreptul la Gambrinus am auzit ţipete am alergat la faţa locului şi am scos-o vitejeşte din mîinile atacatorilor. S-a trecut la somaţiile legale, s-a efectuat foc în plan vertical. Necunoscuţii – protejaţi de întuneric – au dispărut în parc, unde o haită de cîini ne-a împiedicat să îi capturăm. Am adus-o victima atacului infam în arest mai mult moartă decît vie pentru îngrijiri urgente, să se refacă, lăsînd cercetările pentru mai tîrziu, cf. grija faţă de om, etc., etc. Încheiat citatul. Aşa am scris în procesul-verbal.“ „Bravo! Caraule, scrie că o să îi găsim negreşit pe făptaşi şi vor fi deferiţi justiţiei, aşa cum merită asemenea elemente antisociale. Nişte monştri care atacă o femeie în toiul nopţii. Nicio faptă rea să nu rămînă nepedepsită! slogan fff valabil. Aşa zice afişul din biroul comandantului. La el e binele nostru. Zic mîine să ne prezentăm la raport şi îi spunem cum s-a întîmplat. Dracul ne ia dacă află povestea de la vreun denunţător. Şi cine nu toarnă în Poliţie, nu e unul curat.“ „Haida de! Au atacat-o ăia de ziceai adineauri pentru că nu s-au înţeles la preţ. Voiau să plătească o dată şi ei erau trei, de aici a ieşit dihonia. Întîi au fost violenţe verbale, apoi s-a recurs la ameninţări şi agresiune fizică, în cele din urmă s-a ajuns la viol. Aşa să scrii. Încheie astfel – ofiţerul de servici a găsit-o fără cunoştinţă. Scrie!“ „Scriu!“ „Autori necunoscuţi. Roiule, Caţelandre, v-aţi uitat prin geanta ei după acte?“ „M-am, să trăiţi, dar nu am văzut nimic decît ruj, oglinjoară, rimel, carnet, pieptăn. Şi o sculă mică de înregistrat. Nu ştiu cum merge, o drăcie.“ „E o perversă, cum ţi-am zis, îi înregistrează pe clienţi să îi şantajeze după.“ „Eu aşa zic.“ „Ce cauţi tu în arestul poliţiei, fato? Zi-ne unde să te ducem. Hai, suntem băieţi buni, dar grăbiţi. Tre’ să ne facem rondul să protejăm cartierul. Lumea doarme.“ „Nu îţi întocmim dosar, aşadar nu te trimitem în tribunal pentru prostituţie. Ce să cauţi tu la puşcărie? Nu-i frumos. Să ai cazier?“ „Te ducem acasă. Îţi plătim un taxi… galantoni, cavaleri ca altădată, nu troglodiţii de azi. Unde mai găseşti aşa ceva!? Hai vorbeşte, revino-ţi în fire. Gata, a trecut. Acte ai!?“
„Paraşutele, nu le au niciodată la ele. Tipic. Şi dacă au un act ceva, e de furat ori fals.“ „E netransportabilă, vă anunţ. Face dracu’ vreo complicaţie, o hemoragie, sau Doamne fereşte, moare. Spală comandantul cu noi pe jos, cît e de bun la suflet şi ne-a acoperit de fiecare dată. Parcă îl văd – că ne ceartă – nu vă mai săturaţi de cărniţă. Ne dă şi nişte zile de arest, pupa-l-aş pe suflet.“ „Asta dacă nu cumva ne avansează în grad la excepţional şi vedem şi o decoraţie pentru combaterea prostituţiei care a invadat oraşul, cum zicea şi ministrul alaltăieri la şedinţa de bilanţ.“ „Unde te întorci dai de curve. Curăţim străzile de decadenţă, de imoralitate, de infractori, domne, asta facem.“ „Cu Europa!?“ „Mă piş pe ea. Ce treabă avem noi cu Europa. Boarfele să se ducă să se fută acolo pe bani. Nu aici.“ „De Crăciun ne dă şi bani de porc pe lîngă grad. Aşa văd treaba.“ „Zic s-o mai lăsăm aici pînă la prînz, să-şi revină pînă cînd trece ofiţerul de servici. Îi lăsăm vorbă s-o dea afară.“
Imaginile mov-cenuşii se răstoarnă. Vedem trei bărbaţi apropiindu-se de lentilă, se dilată treptat, acoperă ecranul. Fereastra din fundal dispare, ecranată de aceste trei siluete masive. În zece secunde lentila se goleşte. Se face întuneric. Se aud cîteva rîsete, apoi paşi, coridorul are o rezonanţă înfundată, face ecou. Se vede doar becul din tavan, pîlpîie. Undeva pe banchetă o femeie întinsă cu faţa în sus, cu mîinile pe lîngă corp, nemişcată. Stop-cadru. Zoe a sărit să îl strîngă de gît cu eşarfa. Cunoştea un nod manciurian letal, aşa cum a declarat la interogatoriu apoi. V-am spus că este o fire violentă, s-a consemnat în procesul-verbal. Asta a fost după ce a făcut-o pachet şi au adus-o în beci neţinînd cont de ţipetele ei. Bravos, doar nu erau să se lase impresionaţi de izmenelile unei muieri proaste! Pe stradă fusese altă dandana, stai să îţi povestesc. Era tîrziu, miezul nopţii, aer liber, nu se vedea bine. Ea o fi zis că sunt clienţi buni să le stoarcă banii contra sex. Inexact, erau de la Poliţie, ieşiţi să păzească somnul celor mulţi. În atac unul şi-a pierdut un epolet, altul pistolul, ultimul pulanul. Ea îl lovise pe plutonierul Caraul, fost în jandarm în Kosovo, cu un obiect contondent, şi nu invers, cum a scris gazeta, ceea ce a dus la ruperea a trei dinţi din faţă plus o intervenţie chirurgicală la clinica Zed cf. certificat. Pe sergentul Titi Roiu l-a lovit cu genunchiul mă scuzaţi, în coaie, fiind repauzat la pat, cu concediu medical pînă marţi şi e acum ameninţat la progenituri, ar fi o tragedie, el fiind un mare iubitor de copii, pîinea lui Dzeu, rupt din rai, un înger. Ca nişte profesionişti, probînd un profesionalism de înaltă clasă, au reuşit s-o imobilizeze folosind exclusiv proceduri paşnice şi legale. La ţanc, pentru că datoria îi chema cf. mesaj bip la o urgenţă unde o studentă sărise pe fereastră de la et. 7, vezi process-verbal, totul era clar.
Aşa se face că a rămas în acel hol, ca drogată, lipită de un perete rece şi umed. S-a trezit din nou, nu ştia ce oră şi ce zi era, în semiîntuneric. Cînd s-a trezit iar era o lumină mare, albă, nimeni în jur.
În subsolul întunecat, acoperit de igrasie, mirosind a clor, var, pişat şi şobolani, de te trăznea, au năvălit nişte caralii, dacă e să ne luăm după uniforme şi echipament – chipie, bulan, pistoale pe buci, cizme. Cam surescitaţi, pentru că se descoperise o reţea care trecea afgani peste Dunăre noaptea. Faptul divers e pervers. În mijlocul apei au fost căsăpiţi de contrabandişti şi livraţi abatorului din Popeşti în spatele gării. Aici i-au tranşat pe sortimente şi i-au băgat în conserve, de unde i-au trimis cu frigorifica la supermarket în cutii de 100 g/vînat exotic. Au fost patru transporturi începînd din decembrie. Au fost operate 12 arestări chiar în acea noapte la Silistra, Ruse, Giurgiu, Chitila… Nenea Gore Căţelandru, Titişor Roiu şi Caraul Japiţă zis Caro se întrebau cu voce tare – Care ai mîncat carne de om, bre? Fă-te-ncoa!? Făceau haz de parcă ar fi înghiţit cîte o lămîie fiecare. Au intrat pe culoar şi au găsit pe banchetă o femeie, vezi proces-verbal. Tremura, plîngea cu genunchii strînşi la gură. Un tip, cum dracu’ ajunsese în arest, o tampona cu o cîrpă pe care o udase în chiuveta de deasupra. I-a vorbit, i-a şters buzele, a învelit-o cu pătura. S-au cerut acte, ambii fără, ca atare au fost separaţi, se găseau deja în afara legii, CP, art. 23/b, a fonfăit unul, mirosind a ţigară. Bărbatul necunoscut a luat trei zile de arest, după ce a trebuit mai întîi să confrunte acuzaţii grave. Motiv, perversul violase femeia profitînd de absenţa pazei. Jalnic personaj – piroman, un jegos, cu cazier, pruncucigaş, tîlhar şi serial killer, urmăriţi, prindeţi, arestaţi, most wanted.
Ce-ai păţit? Ai fost violată? Ea a negat dînd din cap. Ţinea ochii închişi, a recunoscut vocile celor trei din stradă, nu avea cum să se înşele. Aşa că trăia după miros. Vinovatul va fi pedepsit negreşit, a auzit dinspre cel cu ţigara, glas gîjîit, un rrr puternic scorţos, poruncitor. Miros de tutun înţepător, iute. Ea a negat dînd din cap şi nu a vrut să se lase dusă. Unul care mirosea a tocană, glas piţigăiat, contratenor, s-a bucurat. Nu e clar că nu fusese molestată, nici jefuită, nici violată? Ba da, a zis ea, am fost. Aha! Au făcut cei trei a capella. Da, a întărit ea, de nişte poliţişti! În subterana igrasioasă s-a lăsat o tăcere de cavou. Minţi! a strigat unul mirosind a apă de colonie. Cînd vorbea o stropea cu salivă. Ea s-a ferit şi n-a mai scos o vorbă. Ştoarfo! Pizdă împuţită. Stricato! Auziţi ce zice boarfa asta culeasă de pe Centură de echipajul nostru nr. 12/b trăiască şi-nflorească! Zice că a fost violată. Şi unde? Chiar în sediul Poliţiei! Zice că a fost batjocorită de oameni ai ordinii, devotaţi în serviciul public, familişti cu copii, profesionişti buni, nişte sacrificaţi, la datorie zi şi noapte, ţinuţi pe o leafă de nimic de o patrie ingrată, pardon. Dacă vă închipuiţi una ca asta! Cum să nu fie bre nervoşi, să nu dea în clocot, sunt oameni. S-a umflat pipota în ei. Fă, cine te-a învăţat! Ăla de adineauri cu care te giugiuleai! Lasă că-l încoţopenim şi pe el, să vedem ce a comis – crimă, tîlhărie, droguri. Cine să ţi-o tragă ţie, nu te vezi cît eşti de urîtă? Pocito! Zi ce boli ai! Îţi spun eu, sifilis, aiurezi, nebuno, nu te uiţi la tine!? Ai delirium tremens, cunosc simptomele. Te ducem cu duba la Spitalul 9 să te îngrijeşti. Acolo să faci tratamente, injecţii cu mercur, şocuri electrice, duşuri reci, cămaşa de forţă te aşteaptă. Aia meriţi. Scrie pe faţa ta, blenoragie, şancru, ofilita dracului! Ţiganco! Borîto! Muisto! Cum să spui aşa ceva!? Că te-au violat nişte poliţişti! Dacă n-am fi miloşi, te-am găuri cu un glonţ.
Bre, eu zic s-o luăm cu binişorul. Duduie, zi-ne sincer, faci plîngere? Noi îţi dăm drumul, ai un mandat pe 24 de ore, cu atît te-ai pricopsit pentru ultraj. Eşti liberă după aia ca pasărea cerului, să zbori unde vezi cu ochii. La Istanbul, că e piaţa babană de futai. Ajungi gratis cu autostopul. Faci o zi, plăteşti în natură, ştii tu cum. Sau vrei la Roma cu macaronarii, ăştia-s nişte infecţi, nu plătesc, descalecă şi fute, încalecă şi du-te! Dar fără parale. Mai bine să-ţi practici meseria pe autoband. Îţi dau un pont. Între Viena şi München la km 234, unde e un motel, Dracula, cu parcare gigea pentru TIR-uri din Balcani şi Orient. Se fac parale bune. Una Didina Chioara şi-a cumpărat casă după numai un sezon prin zonă. Marghioala din Ferentari, cu concubinul ei Biju Maţefripe, cuţitaru’, şi-au deschis un birt din banii făcuţi de ea cu curul, servesc şniţele vieneze şi bere nemţească. Fato, camionagii, familişti, străini, clientelă, lux. Te ducem noi pînă colo şi te instalăm. Îţi plătim autobuzul, fireşte, fato, dacă uiţi că te-au făcut poştă nişte poliţai. A fost o glumă, atît, n-o lua în serios, trece. În două zile ai şi uitat. În Bavaria te şi păzim să nu te halească vreun proxenet că bîntuie, şi-odată ţi-aruncă unul acid în obraz, te desfigurează de arăţi ca vampiru’ şi adio meserie. Îţi asigurăm protecţie, şi dacă merge treaba ne dai 10%, dacă nu, nu. Suntem filotimi şi galantoni nu mai zic. Tot ministerul ne iubeşte. Ce-ţi trebuie ţie să faci plîngere? Ştii să scrii!? Vrei să vină ancheta pe capul tău după aia? Află că te cercetăm serios, urmează un proces, martori, avocaţii costă, declaraţii, expertize. Tre’ să scrii detalii greţoase, cum ţi-a băgat-o, cîţi au fost, ce semne particulare prezentau violatorii, pe braţe, pe pulă chiar, tatuaje, înţelegi? De cîte ori ai păţit-o, în ce poziţii, anal, bucal, normal, perversităţi. Aste face deliciul magistraţilor şi a publicului. Va fi bîlci, nu-ţi trebuie ţie aşa ceva. Lumea nu ştie multe, se hlizeşte, rîde din senin ca proasta. Tre’ să scrii pe foaie amănunţit şi să semnezi. Dacă nu ştii carte pui degetul înmuiat în cerneală, îţi dăm călimară. Se acceptă, capul de locuitor e înapoiat, se ştie şi la minister. Ce vii cu povestea asta. Numai grija ta n-o aveam! Nu e simplu cum pare! Gîndeşte-te. Plîngere dac-ai semnat, dracu’ te-a luat. Nu ţine în ţara asta binecuvîntată să acuzi nişte poliţişti. O faci, mă rog, te priveşte, dar să ştii că nu scapi nevătămată. Dacă te pui rău cu noi, o păţeşti. Ai dovezi la toate minciunile astea!? Obraznico, tupeistă, necuviincioaso!
Hai spune, ce ai de gînd să faci? Cîţi erau? În uniforme, trei, zici. Cum arătau, dă-ne semnalmentele, le facem fişa, să îi căutăm, îi găsim, ţi-aducem pe tavă. Facem şi o confruntare, să aflăm adevărul faptelor – tu minţi sau ăia. Facem reconstituire. Dacă nu ai chef, spune dinainte, să nu ne încurci, că dai de belea. Tre’ mai întîi să-ţi aminteşti exact cum a fost, clipă de clipă. Lîngă sediul Poliţiei zici că s-a întîmplat tărăşenia? Ăia cert că erau nişte monştri, dar nu avem d-ăştia în Poliţie. Sunt verificaţi şi paraverificaţi. Cadrele noastre veghează puritatea rîndurilor şi morala. Îţi zic cu binişorul să te răzgîndeşti, mi-e greu să ies la raport la dl comandant să-l informez cu asemenea bazaconii. Dacă îţi retragi după aia plîngerea, fato, dau de belea. S-au văzut multe cazuri, părţile s-au împăcat şi am ieşit prost. O păţeşti dacă pui Poliţia pe jar. Te băgăm la defăimare, calomnie, tulburarea ordinii publice, sfidarea autorităţii, atentat la bunele moravuri, nasol. Hai, treci peste povestea asta, indiferent ce s-a întîmplat. Sunt băieţi buni, au băut un pahar în plus de sfinţii arhangheli Mihai şi Gavril. Iartă-i, ţi-or da ceva, mata să stabileşti preţul. 10 baxuri de Kent e bine! Sau o căprioară vînată sîmbătă de Titişor la Pustnicu. Ţi-l pîrăsc, plutonier-plutonier, dar e braconier! N-are permis de vînătoare, dar cine să-l prindă-n codrul verde, Poliţia? Hahaha! Dacă ai fi o ciută, şi ai apărea pe cîmp, dumnealui din smîrcuri cu puşca la ochi? Nimereşti în cătare, şi baf, trage! Că n-are milă, cum îl vezi pirpiriu. Trage şi în om, fireşte dacă nu îi e simpatic. Pe şleau, ce doreşti, madam, la schimb ca să nu ne faci lăcrimaţie? Te pomeneşti că vrei bani – de să-ţi începi o firmă, să-ţi iei apartament, să te măriţi. Se face, deşi vai, suntem plătiţi prost, n-avem pe ştat decît praf, mai nimic. Nu cere luna de pe cer, fii fată de comitet.
Nu vezi, bre, că nu zice nimic, las-o-n pace. O aruncăm în Dîmboviţa cu un cataroi de gît. Mai bine o ducem pe acoperiş şi o azvîrlim de acolo, nouă etaje, praf se face, caz de sinucidere. S-o stranguleze careva şi s-o bage lu’ Piromanul în celulă, îi punem şi chestia asta în cîrcă. Vorbim singuri. Nu pe ea tre’ s-o ducem la Spitalul 9, pricepi? Suntem buni de balamuc, la nebuni, să ne treacă pe pastile. Cînd o lăsăm să plece, se duce direct la Parchet. Aşa plînsă, umflată, cu pizda ruptă. Rămînem toţi fără pîine. De ce, bre, i-am dat altă gaură? Tot p-alea le-am folosit şi noi. Că nu era virgină. Suntem eroi, nişte bravi. Ce face pofta din om, îl distruge! Să zică mersi dacă nu ajungem la puşcărie toţi trei. Dăm de un judecător generos şi ne dă cîte şapte ani de bucată pe puţin, pun pariu. Suntem la cheremul ei, pizdă ne-a trebuit.
Fragment de roman