Andrada Oana Strugaru (n. 25 martie 2002) este în prezent elevă la Colegiul Naţional Iaşi. A publicat poezie în revista culturală „Zona Literară“ din Iaşi şi a participat la ediţia a XI-a a Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică „poezia e la bistriţa“. Este redactor-şef adjunct al revistei „Alecart“, în care publică recenzii, eseuri şi poezie.

come/watch/tv

ne-a stat bine-n unirii bând ceai luminiţe

de crăciun în privire instalaţii care mă leagă la ochi

se sting una câte una ca lumânările de pe tort

a mai trecut un an felicitări cât eşti de tristă

nu ne-am cunoscut la momentul potrivit

ce mai rămâne de făcut cu oamenii care au înţeles fericirea

cu oamenii care nu mai caută un sens

cu oamenii care nu suntem

să ne uităm la televizor

există o soluţie pentru lipsa de soluţii

trag zâmbetul la xerox mă uit în aparat

pun toată încrederea că voi găsi o rutină

cu tine înapoi pe raft niciodată nu am fost

cu adevărat tristă  nici tu nu ai fost vreodată

cu adevărat

/te zbaţi cu mâinile legate la spate în jurul oricărui obiect care să-ţi facă rău

gata

cu nocturnele din copou

diluate în scuipat de visători abandonaţi

din pubertate printre lampioane.

unde să te mai duci

când orele făcute numai pentru voi

au trecut

şi băncile pe care iertarea s-a predat

de-atâtea ori

rămase-n minţile bătrâne ale voastre

înecate.

ca nişte cuţite se învârt

în creierul tău

oameni cu care ai fi împărţit mai mult

când nimeni nu se mai întoarce

să îţi lingă rana.

orice mână care te-a atins

va reuşi să te dezamorseze lent

va învăţa să evite dezastrul.

orice mână

îndreptată spre tine

va fi acceptată-n trecut.

mintea umană trebuie

neapărat

să şteargă amintiri

când nu mai inventezi excursii şi prietenii

o iei de la capăt cu mine.