a11

Interviu de Marta Petreu

Conversaţii cu… Jean-Louis Courriol

Marta Petreu: Dragă Jean Louis Courriol, ştiu cît de mult îl admiraţi pe Liviu Rebreanu, din care aţi tradus în franceză mai multe romane, unele, cum e Pădurea spînzuraţilor, apărute în Franţa, altele, ca de pildă Adam şi Eva, din păcate pentru literatura română, încă nu. Peste cîteva zile se lansează la Paris volumul Nouvelles de la Grande Guerre, în care, datorită Dumneavoastră, apare şi o nuvelă a lui Rebreanu. Vă rog să vorbiţi pe larg despre acest volum. Şi despre Rebreanu aşa cum îl vedeţi Dumneavoastră. Şi despre traducerile Dvs. din Rebreanu.

Jean Louis Courriol: Cu Liviu Rebreanu am o lungă şi frumoasă poveste de… amiciţie, ca să nu spun mai mult, că nu ar fi frumos nici pentru el, nici pentru mine! E vorba de literatură, evident, şi de un fel comun, poate, de a simţi lucrurile. Sunt de la munte, din Masivul Central al Franţei, Liviu Rebreanu din Transilvania, tot un Masiv Central.
Dar Liviu Rebreanu, spre deosebire de mine, este un mare scriitor şi un admirabil romancier, cu siguranţă cel mai mare din toată literatura română.
De aceea le sunt extrem de recunoscător lui Laure Pecher şi Editurii Zoé din Geneva, care au avut deja inteligenţa de a publica La Forêt des Pendus, pentru că l a introdus pe Rebreanu în culegerea de nuvele relative la Primul Război Mondial, Nouvelles de la Grande Guerre, alături de Italo Svevo, Zweig, Barbusse, Kipling, Walser, Albert Londres, Tolstoi etc. Este locul la care are tot dreptul ca un reprezentant eminent al literaturii europene.
Am mai publicat Ciuleandra (Madalina), Deux d’un coup (Amândoi), Gorila (La Bête immonde) în franceză şi în Franţa, precum şi Metropole (Métropoles), jurnalul lui de călătorie interzis de cenzura comunistă, la Editura Paralela 45, care a avut, iarăşi, inteligenţa să publice antologia mea bilingvă Eminescu, aflată din 2000 la a opta ediţie. Sper s o putem publica şi în Franţa cât mai curând.
Rebreanu este un monument literar şi un om în toată puterea cuvântului, de care sunt ataşat ca şi cum mi ar fi un al doilea tată. Poate faptul că am avut şansa să i cunosc foarte bine fiica, pe Puia Florica, impresionantă pentru dragostea imensă ce i o purta, m a legat şi mai mult de un scriitor care nu poate fi ignorat pe plan european. Mi aş dori să i traduc şi toate celelalte opere în franceză.
Aţi pomenit Adam si Eva, un roman de o frumuseţe estetică şi de un adevăr uman incomparabil: va apărea în 2015, poate cu ocazia Salonului Cărţii de la Paris. Cred că va fi un eveniment.

M. P.: Ştiu că traduceţi cu plăcere şi entuziasm Cezar Petrescu. Ce şi de ce?, ca să zic aşa… (Cezar Petrescu nu este considerat ca unul dintre cei mai buni scriitori români…)

J. L. C.: Nu mă iau niciodată după mode literare, nici după ideile preconcepute ale criticilor literari. Ca să spun mai clar ceea ce gândesc, cel mai bun critic literar rămâne traducătorul adevărat, care este obligat să sape la mare adâncime, în loc să rămână, cum este cazul multor critici, la suprafaţă. Traducerea autentică este cea mai desăvârsită lectură, una care nu poate minţi sau înşela. De aceea îl iubesc mult pe Cezar Petrescu, altfel decât pe Liviu Rebreanu, dar nu mai puţin. Este un povestitor înnăscut, mai „facil“ decât Liviu Rebreanu, mai „poros“ la atmosfera vremii, dar extrem de pătrunzător. I am tradus multe nuvele, încă nepublicate, apoi Miss România, care a plăcut şi place în Franţa. Practic, am terminat traducerea la Calea Victoriei, un roman excelent şi, ca de fiecare dată, încerc o frustrare când termin traducerea şi sunt obligat să mă apuc de alta. Voi începe traducerea romanului Întunecare. Îl compar des pe Cezar Petrescu cu Marcel Aymé, un foarte mare romancier interbelic francez care, din raţionamente politice, a fost marginalizat. Sper să l fac cunoscut în Franţa şi mai bine ca în România, la adevărata lui valoare.

M. P.: V am auzit vorbind despre literatura română (mai ales interbelică) şi mi s a părut că aveţi o altă ierarhie valorică decît avem noi, cei din ţară. Pe ce scriitori interbelici şi nu numai mizaţi să îi traduceţi în franceză în anii următori? Ce aţi mai tradus?

J. L. C.: Da, literatura română este mare prin marii scriitori interbelici, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu (i am tradus Patul lui Procust, cu titlul Madame T., şi a fost un succes important în anii 1990, trei tiraje şi un livre de poche), Cezar Petrescu, şi de asemenea prin cei care au scris mai mult după 1945 dar s au născut înainte, Marin Preda (încă netradus în franceză, decât cu opera lui cea mai puţin realizată, Marele singuratic), Marin Sorescu, un clasic… contemporan, pe care l am tradus cu o enormă plăcere şi care a avut mare succes cu Paysans du Danube (La Lilieci).
Dintre contemporani, am mai tradus primul roman publicat în franceză de Augustin Buzura, Drumul cenuşii (la editura Noir sur Blanc), şi Balanţa lui I. Băieşu, amândouă cerute de astă dată de editori, şi nu neapărat propuse de mine. Nu mi displac nici contemporanii mai tineri, am tradus din Bogdan Teodorescu – Băieţi aproape buni, publicat în Franţa în 2013 –, care va apărea cu alte două titluri anul viitor (Dacic Parc şi Spada), iar dintre „fraţii“ basarabeni cu mare talent, l am tradus pe Iulian Ciocan, cu Tărâmul lui Sasa Kozak, în curs de tipărire. Florica, soţia mea, a tradus de curând Robi pe Uranus de Ioan Popa, un document trăit, de mare intensitate, despre Casa Republicii. A apărut chiar ieri. Evident vorbesc aici numai de autorii care au văzut lumina tiparului, altfel am multe dosare în ordinator, nenumărate eşantioane traduse din autori români ce şi aşteaptă editorul! Trebuie să spun că, graţie activităţii serioase a ICR, de un an şi ceva de zile, literatura română este, mi se pare, apărată şi susţinută pe bază de valoare autentică.

M.P.: Ce alte lansări sau evenimente literare vă mai aşteaptă în toamna asta?

J. L. C.: Cum v am spus, Nouvelles de la Grande Guerre, la Editura Zoé, cu nuvela lui Liviu Rebreanu „Iţic Ştrul, dezertor“, are lansarea la ICR Paris pe 7 noiembrie, apoi Robi pe Uranus (Esclaves sur Uranus) de Ioan Popa, pe 11 decembrie, la librăria L’Âge d’Homme, a cărei editură a publicat cu ocazia Salonului de la Paris 2014 cartea Notre maison dans la Plaine de l’Armageddon de Marta Petreu, o autoare pe care o cunoaşteţi, nu?… iar în martie, sper să am bucuria să lansez şi o ediţie bilingvă Eminescu publicată la un editor francez.

Interviu realizat de Marta Petreu