Radu Constantinescu, Citind în tranşee…

Greu de asociat noţiunea de război cu cea de lectură… Cu spectrul morţii alături, soldatul nu are timp să se gândească la altceva decât la supravieţuire. Funcţiile sale vitale sunt concentrate asupra unei singure dorinţe: să reziste încă o zi, şi încă una… Şi totuşi, în clipele de acalmie, combatanţii se întorc la obiceiurile din viaţa civilă. Între acestea, un loc cu totul special îl ocupă lectura. Cercetările sociologice au relevat faptul că cititul nu a fost niciodată abandonat în tranşee, ci doar repoziţionat în orarul zilnic, în funcţie de împrejurări. O demonstrează şi volumul lui Florin Laurenţiu Bucur, Lectura în vremea Marelui Război. Cazul soldaţilor români din armata austro-ungară, Cluj-Napoca, Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, 2025.

Tema, extrem de ofertantă, a fost abordată în puţine lucrări din istoriografia universală, respectiv în câteva articole din cea românească. Titlurile pe care autorul le citează în Introducere, ca şi ampla bibliografie finală oferă o imagine exactă a demersurilor ştiinţifice întreprinse, premise stimulatorii ale cercetării de faţă, centrată pe lectura de front (cărţi şi broşuri, scrisori, ordine şi apeluri militare, periodice şi calendare) a soldaţilor români din Transleithania, combatanţi în armata austro-ungară, în anii Primului Război Mondial. Tematic, lucrarea se înscrie într-un domeniu relativ nou al istoriografiei, aflat la intersecţia dintre istoria culturală şi istoria socială. Acest tip de abordare, apropiat de direcţiile promovate de istorici care studiază cultura şi mentalităţile de război, precum Jay Winter, Stéphane Audoin-Rouzeau sau Alexander Watson, cercetează subiectul nu din perspectiva operaţiunilor militare sau a marilor decizii politice, ci din cea a vieţii intelectuale cotidiene a soldaţilor. De altfel, autorul precizează de la bun început că a dorit să investigheze marea conflagraţie dintr-un unghi inedit, şi anume, cel al literei citite, pentru o înţelegere mai profundă şi mai amplă a realităţilor frontului, de ordin istoric, cultural şi sociopsihologic: „Am urmărit informaţiile legate de fluxul de carte şi de principalii furnizori, de gradele de alfabetizare a soldaţilor, de eforturile depuse pentru educaţia primară a neştiutorilor de carte, de motivaţiile care au stat în spatele cererii de lectură, de principalele categorii de solicitanţi, precum şi de tipologiile publicaţiilor solicitate.“ Folosind în principal mărturiile combatanţilor, cercetarea îi surprinde pe aceştia în diverse ipostaze de cititori, pentru a le afla preferinţele, precum şi efectele psihologice şi practice ale lecturii.

Originalitatea volumului decurge şi din focusarea analizei asupra românilor transilvăneni din armata multinaţională austro-ungară, experienţa lor culturală şi lingvistică fiind diferită de cea a soldaţilor români din Regat, dar şi de cea a aparţinătorilor celorlalte naţiuni beligerante. Autorul creionează pe parcursul diverselor capitole ale lucrării o acurată şi permanentă comparaţie între aceştia.

Ca modalitate generală de lucru, s-a pornit de la câteva întrebări de cercetare, precum: Ce citeau soldaţii români aflaţi pe front? Cum ajungeau cărţile şi ziarele în tranşee? Ce rol avea lectura în menţinerea moralului? Cum influenţau cărţile identitatea culturală a românilor din imperiul austro-ungar? Ce diferenţe existau între lectura religioasă, patriotică şi cea recreativă? Răspunsurile configurează un tom impunător, de peste 450 de pagini, structurat în şase capitole. Primele două, complementare, sunt consacrate modalităţilor de lectură ale combatanţilor de alte naţionalităţi din armata imperială, respectiv ale soldaţilor români din Trans­leithania. Este urmărită situaţia alfabetizării acestora, nevoia şi cererea de lectură, fluxul şi tipologia publicaţiilor expediate, unde au citit soldaţii, beneficiile obţinute. Capitolul trei analizează oferta de carte adresată întregii societăţi de editurile şi tipografiile româneşti din epocă, constituind, cel puţin teoretic, sursă de inspiraţie pentru furnizorii de lectură. Inventarul exhaustiv al acestora, între care se detaşează Asociaţiunea Transilvană ASTRA, precum şi bisericile româneşti, ortodoxă şi greco-catolică, ca şi tipologiile expediate, fac obiectul capitolului patru. În continuare, este discutată folosirea materialului tipărit ca instrument de propagandă, cu accent pe gazetele concepute special pentru soldaţi, destinate păstrării moralului ridicat al trupelor. Ultimul capitol îi urmăreşte pe soldaţii români în ipostazele de învăţăcei ai literelor alfabetului, dar şi de cititori consacraţi, subliniind efectele practice şi psihologice ale lecturii, beneficiile ulterioare ale cititului în zilele de război.

Volumul este construit pe un eşafodaj documentar solid, de-a lungul a cinci ani de cercetare, în cadrul Şcolii Doctorale „Studii de populaţie şi istoria minorităţilor“, a Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. A fost avută în vedere presa vremii (periodicele româneşti editate pe teritoriul Monarhiei sau în prizonierat), însemnările şi jurnalele zilnice de război (manuscrise inedite) şi, mai ales, surse identificate în unităţile teritoriale ale Arhivelor Naţionale din arealul Ardeal-Banat, în arhivele bisericeşti, în muzeele şi bibliotecile din aceeaşi zonă.

De o riguroasă ţinută ştiinţifică, lucrarea este însoţită de statistici şi de un bogat corp de anexe care include fotografii şi informaţii relevante privind diferite aspecte ale temei studiate (Catalogul Bibliotecii poporale ASTRA 1900-1910, liste de recomandări de carte şi de volume disponibile din partea diferitelor instituţii, donaţii pentru soldaţi în publicaţii sau în bani, liste ale contributorilor etc.).

Impresionantul volum al lui Florin Laurenţiu Bucur probează că, paradoxal, războiul şi lectura nu sunt totdeauna noţiuni antonimice. Cu spectrul morţii alături, după momentele înspăimântătoare ale luptei, soldaţii aveau stringentă nevoie de refacere psihică. Iar cea care le-a oferit un astfel de orizont benefic de alinare şi speranţă a fost LECTURA.