Călin Vlasie, Metoda cititorului. Epopeea operaţională, Băbana, Rocart, 2026.
„În această carte, autorul se retrage pas cu pas. Cititorul rămâne şi suportă efectele. Nu mai contează cine a scris poemele, ci ceea ce produc ele în tine în timp ce le parcurgi. A fost gândită ca o carte despre poezia-sistem: un dispozitiv postalgoritmic de reglaj în care limbajul operează, autorul se dizolvă, iar cititorul devine metoda prin care psihicul este generat.“
Dorina N. Rusu, Academia Română (1866-2026), cuvânt-înainte de acad. Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2026.
„Prin valoarea membrilor ei, prin programele de cercetare iniţiate şi coordonate (…), Academia Română şi-a afirmat, de-a lungul celor 160 de ani de existenţă, statutul său de «stâlp puternic al naţiunii româneşti», demonstrând că „înfăptuirile şi rolul de până acum în viaţa culturală a neamului sunt garanţia operei de mâine a urmaşilor noştri“. (Acad. Dorina N. Rusu)
Mihai Firică, Cartea zilelor care n-au fost, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2026.
„Poezia este pentru mine o lume întreagă, nu o cameră a singurătăţii. (…) Pentru mine, poezia este aer şi sânge. Aerul care apasă atunci când introspecţia se adună şi devine poem, atunci când tăcerea lucrează adânc, fără zgomot. Sângele care nu e spectacol al durerii, ci energie creatoare, pulsaţie vie. Scrisul este respiraţie şi hrană, emoţie şi construcţie. Este o disciplină a inimii…“ (Mihai Firică)
Liviu Mircea, Vei ieşi din vis şi vei umbla, Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, 2026.
„Cu o biografie fabuloasă, Liviu Mircea a strâns sub pleoape multe imagini pe unde a călătorit şi, în inima sa, multe iubiri, toate un fel de tezaur preţios, imaterial. (…) Rar atâta superbă şi dramatică revenire fără nostalgii şi melancolie, fără sentimente amăgitoare şi regrete la un prezent-trecut continuu, necontradictoriu.“ (Adrian Popescu) (L.F.)