Revista Revistelor

România literară

Consemnat încă din momentul desfăşurării sale (aprilie 2026) în numărul 17 al revistei, Colocviul Naţional de memorialistică şi eseu „Ion D. Sîrbu“ de la Petroşani beneficiază, în numărul dublu 19-20, de un amplu dosar cu intervenţiile prezentate la ediţia inaugurală. Semnează Adrian şi Vlad Alui Gheorghe, Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Horia Gârbea, Clara Mareş, Angelo Mitchievici, Antonio Patraş, Vasile Spiridon, Ion Stanomir, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Tudurachi şi Varujan Vosganian. Comunicările conturează profilul moral şi artistic al unui scriitor cu un destin tragic, cu totul atipic pe meridianul nostru geografic şi literar, un scriitor care „a reuşit ca nimeni altul, din interiorul ei, să facă portretul unei societăţi totalitare, să trăiască sub semnul înalt al discernământului moral şi al lucidităţii intelectuale“ (Angelo Mitchievici). Ne aflăm într-un moment al canonizării scriitorului, sublinia Adrian Tudurachi, al „redimensionării receptării lui, atât literar, cât şi social“ (Clara Mareş). În opinia lui Daniel Cristea-Enache, Sîrbu este autor al unei opere ficţionale valoroase, al uneia non-ficţionale excepţionale şi cu o biografie care le depăşeşte pe ambele; o operă care se defineşte prin „neputinţa dramatică de a disocia viaţa de literatură. Deşi intenţia de a scrie memorii a rămas nerealizată, întreaga sa creaţie pulsează ca o vastă confesiune fragmentară, în care trauma individuală este transfigurată într-o mărturie universală despre demnitatea umană sub teroare“ (Vasile Spiridon). Valoarea creaţiei sale literare impune restituirea integrală, „fără niciun fel de cenzură şi nu după criteriul procustian al reuşitei estetice – discutabile, cum ştim, după oameni şi vremi“ (Antonio Patraş). Intervenţiile de la tribuna Colocviului, reproduse în revistă, cu puternic impact emoţional, configurează, în ansamblu, un document zguduitor.

Semnalăm în acelaşi număr pasionantul eseu pe teme de istorie literară pe care Paul Cernat îl propune la rubrica „Avangarda ariergardei“, sub titlul „Metaforel“ şi detractorii îmblînziţi, ai cărui protagonişti sunt Ionel Teodoreanu, Bogza, Sadoveanu şi Călinescu.

Last but not least, consemnăm Comunicatul comun al Uniunii Scriitorilor din România şi din Republica Moldova care salută declaraţiile preşedinţilor Maia Sandu şi Nicuşor Dan în susţinerea idealului reunificării celor două ţări. „Indiferent de opţiunile ideologice, diferite în pluralismul democratic – se arată în comunicatul semnat de Preşedinţii celor două Uniuni de creaţie, Varujan Vosganian şi Teo Chiriac, românii de pe cele două maluri ale Prutului au o tradiţie, un teritoriu, o istorie, o limbă, o cultură şi o literatură comune; şi, în fond, aceeaşi identitate naţională.“

Ex Ponto

Publicaţia semestrială constănţeană, ajunsă în această primăvară la cel de-al 86-lea număr, abordează şi de această dată cu prioritate subiecte care ilustrează viaţa culturală locală, în cele mai variate ipostaze ale sale: literatură, plastică, muzică, spectacole, cercetare istorico-arheologică. Grupajele de poezie şi de proză, aflate în secţiunea „Text“ a revistei, bogatele rubrici de „Comentarii“ şi „Note de lectură“ dau mărturie convingătoare asupra valorilor artistice circumscrise ariei geografice dobrogene. Firească în acest context este şi tematica arheologică. Sub semnătura a doi cercetători ai Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dr. Ingrid Petcu-Levei şi dr. Radu Petcu, este prezentată una dintre descoperirile cele mai spectaculoase din vechiul Tomis: mormântul pictat cu oranţi, din secolele IV-VI d.Chr, poate cel mai relevant complex funerar din Scythia, datorită iconografiei murale deosebit de valoroase pentru înţelegerea mentalităţilor funerare din Dobrogea romană târzie. Fotografiile şi planurile care însoţesc articolul constituie o convingătoare invitaţie turistică, acum, la începutul sezonului estival. De menţionat şi utila cercetare documentară datorată dr. Constantin Cheramidoglu, consacrată rolului presei constănţene în popularizarea ştiinţei şi tehnicii la sfârşitul secolului XIX şi începutul lui XX. Autorul inventariază o bogată tematică – medicală, agricolă, tehnică etc. – promovată din „dorinţa de a umple un gol păgubitor, de a înlesni vulgarizarea unor cunoştinţe interesante pentru un număr cât mai mare de cititori“, aşa cum titra Dobrogea jună în anul 1912. O bogată bibliografie oferă celor interesaţi piste generoase de aprofundare.

Consemnăm şi amplul dialog cu Nicolae Breban, semnat de Cristina-Monica Neagoe, care îşi propune să surprindă „crâmpeie de (i)realitate“ din „viaţa captivantă“ a prozatorului. Nu este un banal interviu, ci o discuţie plină de naturaleţe, cu numeroase informaţii inedite, relatate chiar de romancier, din perioada copilăriei şi adolescenţei sale şi până la anii senectuţii. „A fi cult nu e o mare fericire“, cugetă în final, cu tristeţe şi nostalgie, Nicolae Breban. (R.C.)