Apariţii editoriale

• Nicolae Coande, Noul interzis, Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher, 2025. „Cele douăsprezece volume şi două antologii publicate din 1995 pînă azi fac din Nicolae Coande unul dintre poeţii români de primă linie din postcomunism. (…) De o admirabilă coerenţă cu sine, scriitura lui este deja marcă înregistrată, iar faptul că şi-a păstrat independenţa, ţinîndu-se departe de coterii şi de jocurile istovitoare de putere ale «lumii literare» e pentru mine o garanţie că, dincolo de marile calităţi ale literaturii pe care o scrie, Coande se numără printre cei mai îndărătnici şi mai asumaţi poeţi ai acestor vremuri haotice.“ (Claudiu Komartin)

• Ştefan Borbély, Eroziunea regresivă. Studii şi eseuri, Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, 2025. „Savurată în spaţiul academic, în lumea literară şi, mai cu seamă, în peste douăzeci de volume personale, experienţa Ştefan Borbély reprezintă un rafinat amestec de morgă universitară, erudiţie provocatoare şi pulsiuni histrionice decantate intelectual, cărora li se adaugă excentricitatea subtilă a omului, de o artisticitate disruptivă, cultivată la toate palierele unei vieţi marcate de un perpetuu exerciţiu de recunoaştere şi repoziţionare identitară în cultura universală. (…) autorul volumului de faţă abordează hermeneutic noi aspecte ale temelor care l-au absorbit de-a lungul anilor (psihoistorie, calendar, Contracultură), dar le adaugă şi altele noi, inedite (Twin Peaks, Salinger, Hamvas Béla), decupate sistematic din călătoriile sale prin lume şi din contactele, mediate livresc, cu oameni şi cărţi.“ (Constantina Raveca Buleu)

• Alice Valeria Micu, Pseudofabulă cu adevăr / Az igazság álmeséje, traducere / fordította Lorand Pethø, Zalău, Editura Caiete Silvane, 2026. „Adevărul din această carte nu este un concept, nu este o învăţătură şi nu este un slogan moral. Este mai degrabă o rană care nu se închide, o greutate care trebuie purtată, o prezenţă care nu poate fi ocolită. Volumul lui Alice Valeria Micu trasează, în proză lirică şi în imagini compacte, fragmentare, chipurile adevărului: un adevăr uzat în viaţa publică, distorsionat de mass-media, redus la tăcere de putere şi totuşi revenind iar şi iar.“ (Lorand Pethø)

• Gheorghe Săsărman, Amintiri. Volumul I (până la Bacalaureat). De ce mă ţin drept clujean, Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, 2026. „Memoria lui Săsărman nu are pretenţia de a oferi reţete morale, dar oferă, în schimb, exemple. Exemple ale felului în care oamenii obişnuiţi reuşesc să îşi păstreze demnitatea într-o epocă ce o contestă. Exemple ale modului în care profesorii transmit valori prin comportament, nu prin discurs. Exemple ale modului în care prietenia poate deveni un spaţiu al libertăţii. Exemple ale felului în care se formează treptat un simţ critic, nu prin rupturi bruşte, ci prin acumulări de impresii, contradicţii şi revelaţii.“ (Dan Culcer) (L.F.)