Robert Hass s-a născut în 1941, a studiat la Universitatea Stanford şi a predat la Universitatea din California, Berkeley. The Apple Trees at Olema: New and Selected Poems (2010) reuneşte cvasiintegral primele sale cinci volume de versuri, iar un deceniu mai tîrziu îi apare o nouă carte de poezie: Summer Snow (2020). Pe lîngă culegerile lirice (recompensate cu numeroase premii importante), a mai publicat patru volume de critică, a editat (singur sau în colaborare) mai multe antologii – printre care Tomas Tranströmer, Selected Poems (1987) –, a tradus împreună cu Czesław Miłosz din scrierile acestuia, precum şi The Essential Haiku: Versions of Bashō, Buson, and Issa (1994).

 

Iowa, ianuarie

 

În lungile nopţi de iarnă, visele unui fermier sînt înguste.

Iară şi iarăşi, el intră în brazdă.

 

După Trakl

 

Noapte de-octombrie, soarele-asfinţind,

Seara cu brunul şi-albastrul ei

(Muzică din altă-ncăpere),

Seara cu-albastrul şi brunul ei.

Noapte de-octombrie, soarele-asfinţind.

 

Trei cîntece de răsărit în vară

 

1.

Cele dintîi umbre-alungite pe cîmpuri

Sînt ca un obstacol de moarte.

Cel dintîi ciripit nu-i deloc aşa.

 

2.

Vara, lumina e foarte imatură şi complet nesupravegheată.

Nimeni n-a făcut-o să stea locului la micul-dejun.

Se ridică prima, pleacă prima.

 

3.

Întrucît şi-a deschis ochii, trebuie să fie lumină

Iar ea, dormind lîngă el, trebuie să fie ceea ce se vede,

O şuviţă răsucită-n jurul urechii ei.

Spre care el şopteşte, „Trezeşte-te!“

„Trezeşte-te!“ şopteşte el.

 

Repartizarea fericirii

 

Cuverturi date-ntr-o parte,

Cearşafuri boţite,

Luciri în lumina lunii.

 

Imagine a încîntării,

Sau a dorului,

Sau a chinului,

 

Depinde de cine-şi

Imaginează.

 

(Ştiu: tu eşti cea

Străpunsă, eu sînt cel

Aplecat lîngă tine, încercînd

Să te privesc drept în ochi.)

 

Acea muzică

 

Argintiul pîrîului sub soarele din prag de august,

Şi strălucitor aerul uscat, şi ultimele şiroaie de zăpadă topită,

Infiltrîndu-se printre rădăcinile ierburilor montane

Buruiana de camfor, brebenelul sau rutişorul,

 

Oare se consultă ele, oare trupurile-ndrăgostiţilor

În amurgul verii, răsuflarea lui, faţa ei adormită,

Se consultă –, oare şi-adierea uşoară printre pini?

De parcă erai tălmaciul, de parcă asta-ţi era treaba.

 

După Goethe

 

Peste toţi munţii,

Nemişcare;

Peste vîrfuri de arbori,

Nicio suflare de vînt.

Păsările-s mute-n păduri.

Doar aşteaptă: destul de curînd

Vei fi tăcut şi tu.

 

Gura uşor deschisă

 

Corpul o strălucire galbenă şi un cap

Nişte portocaliu dintr-o pictură chinezească

Muiată-n apusul de soare de zeii verii

Care stîrnesc în plus acel tremur agitat

În plopi, mai puţin vînt cît apă curgătoare,

Unde pasărea pe care-ţi închipuiai c-ai zărit-o

Era, fie că tu crezi ce-ţi închipuiai

C-ai zărit-o sau nu, şi deci nu era, a

Tulit-o, lăsînd în urmă goliciunea

Ce zumzăie puţin în tine acum, şi nu e rău

Sau trist, şi doar seamănă cu venerarea sau teama.

Pasărea-i altundeva acum, iar tu eşti aici.

 

– Time and Materials: Poems 1997-2005 (2007)

 

 

 

Prezentare şi traducere de Adrian Em. Rus şi George State