Alexandru Jurcan

Inimă şi beton

O anchetă extrem de necesară, acută, actuală! Imediat am aşezat în faţa mea textul în franceză – poemul lui Baudelaire – dar şi traducerile de Al. Philippide şi Chat GPT. De la bun început, răspunsul la prima întrebare mi s-a conturat clar: creativitatea umană nu e în pericol, profesia de traducător nu se poate perima. Din primul vers al GPT m-a şocat „de amuz“ („din joacă“ la Al.P.), dar şi „tovarăşarii“, termeni care creează o tentă comică, în mare dezacord cu tonalitatea poemului, care marchează superioritatea morală şi spirituală a Albatrosului (metaforă a Poetului). La Baudelaire şi la Al.P. rimele sunt fără cusur, perfecte, dar la GPT şchioapătă forţat: „ruşinaţi/ târâţi“, „aripe/ înţepe“. Ca să rezolve o oarecare rimă, GPT scrie „batjocorii“. La Baudelaire e „ses ailes de géant l’empêchent de marcher“, la Al.P. „aripele-i imense l-împiedică să meargă“. Ce face GPT? Să vedem: „îl stingheresc aripile-i uriaşe, grele, reci“. Uriaşe… să zicem…, dar „grele şi reci“ cum au apărut? Plus că rima „săgeţi/ reci“ lasă de dorit.

Aş putea continua cu alte şi alte exemple în sprijinul afirmaţiei de mai sus. Cred doar într-o colaborare, nu într-o concurenţă. Inima e a traducătorului, iar traducerea brută – betonul – aparţine de GPT.