VLADIMIR TISMANEANU, ORIGINILE AUR

Fenomenul AUR vine dinspre legionarism, cuzism, securism, stalinism antisovietic, comunism dinastic şi exhibiţionism tribalist. Rrromanism verde şi roşu. Ideologic, îşi trage seva din reviste precum Săptămâna şi Flacăra, din ritualurile Cântării României şi ale Cenaclului Flacăra, tracomanie şi din enormităţile protocroniste. Grandilocvenţa bombastică şi logoreea patriotardă se combină azi în bâlciul suveranismului xenofob şi putinofil.

Era masiv, urla patetic, îşi dădea ochii peste cap, o forţă a naturii. Părea de nestăvilit, precum o cascadă ori o erupţie vulcanică. Dar ştia cum să facă jocul stăpânirii. Îi batjocorea pe birocraţii mărunţi şi lingea tălpile calfei de cizmar. Adrian Păunescu, histrionul megaloman şi rapsodul de serviciu al dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, s-a stins din viată acum 14 ani. A fost un campion al manipulărilor. Era expert în cameleonism, un conformist pozând în eretic.

„Cenaclul Flacăra al Tineretului Revoluţionar“ nu a fost o formă, fie şi una voalată, de protest. Dimpotrivă, era o formă de legitimare a minciunilor oficiale. Între un poem de Nina Cassian şi unul de Ştefan Augustin Doinaş, între versuri recitate de Florian Pittiş şi cântece interpretate de Anda Călugăreanu, Evandro Rosetti şi Mircea Vintilă, se interpuneau, scandate isteric, jurămintele de credinţă ale marelui maestru al curlingismului. Cenaclul Flacăra era exact opusul intelectual, estetic şi moral al Cenaclului de Luni.

Păunescu a reuşit să convingă şi unii (nu mulţi şi nu mult timp) oameni cinstiţi că el chiar lupta pentru dreptul de a cânta liber. Mii de tineri şi tinere au trecut pe-acolo, au crezut, măcar o clipă, că nu mai sunt sclavi. Această iluzie a dezrobirii, cu voie de la stăpânire, mai precis de la poliţie, a fost, cred, partea cea mai perversă a unui fenomen politic şi cultural sui generis, specific României lui Ceauşescu. Cu cât constrângerea devenea mai draconică, cu atât industria encomiastică devenea mai dezgustătoare. Una a laşităţii, a complicităţilor compromiţătoare. A prosternărilor abjecte, a slugărniciei şi promiscuităţii.