DAN CULCER, DIMITRIE STELARU SI ŞCOALA LIBERA DE ARTE DIN SIGHISOARA

Într-un articol dedicat poetului, cercetătorul Gheorghe Sarău – care i-a consacrat câteva studii şi i-a editat opera şi corespondenţa – face câteva precizări biografice interesante. Între altele, cea legată de faptul că Dimitrie Stelaru a fost profesor la o şcoală de artă, despre care poetul spunea că ar fi povestit, informaţia nefiind însă atestată. Se impun, ca atare, câteva mărunte precizări.

Şcoala Liberă de Arte de la Sighişoara a existat în anii 1945-1947, probabil doar în lunile de vară, a avut aprobări oficiale, angajaţi plătiţi. Deci, există scripte contabile, aprobări, state de funcţiuni, cu condiţia să fie căutate în arhivele Ministerului Culturii sau ale celui echivalent în perioada respectivă.

Iniţiativa înfiinţării ei aparţine profesorul universitar şi medicului Alexandru Victor Culcer, tatăl meu. Are un model instituţional: Şcoala Liberă de Arte din Baia Mare, frecventată verile de Alexandru Culcer (pe când era elev de liceu la Dej).

Şcoala Liberă a existat şi datorită sprijinului lui N. D. Cocea, scriitorul, care avea o reşedinţă secundară la Sighişoara, şi era în graţiile comuniştilor în anii de după război. Profesorii acestei Şcoli erau toţi din Bucureşti, pictorul Sorin Ionescu (emigrat prin anii ’60 în Elveţia), pictoriţa şi graficiana Mariana Petraşcu-Riegler, sculptorul Ion Vlad (emigrat şi mort în Franţa, la Nisa, autorul celebrului monument dedicat lui Mihai Eminescu, de lângă Biserica Română din Paris, de pe strada Jean de Beauvais), poetul Dimitrie Stelaru (Petrescu). Zis în glumă Ceparu (poreclă dată în casa Culcer, pe strada Vlad Ţepeş nr. 25, unde Stelaru era găzduit, fiindcă mânca multă ceapă la masa oferită de „mecena“, Alexandru Culcer.)

În arhiva familiei Culcer (donată Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca), se află desene de Ion Vlad, tuşuri colorate de Mariana Petraşcu-Riegler, un poem lung de D. Stelaru, dedicat lui Dănuţ Culcer, şi ilustrat de Ion Vlad (referinţe au fost publicate de Dan C. în revista Vatra, înainte de 1987, pe când era redactor).

Exista în aceeaşi perioadă şi o activitate teatrală de amatori la Sighişoara – au rămas fotografii cu spectacole în Grădina de vară, fostă a familiei Miselbacher, comercianţi importanţi din Sighişoara.

Pe vremea aceea, se practica depistarea de talente în cadrul politicii culturale comuniste, intelectualii vechi mergeau pe sate, în întreprinderi pentru a căuta şi încuraja talente din rândurile celor defavorizaţi social, pentru a-i îndemna să facă studii de specialitate. Au fost, desigur, multe rateuri, amatorii nu au devenit decât uneori profesionişti importanţi, dincolo de talentul nativ s-ar fi cerut inteligenţă, acumularea de cultură, eventual conformism şi şansă.

La fel se recrutau scriitorii, ziariştii pentru Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu“ de la Bucureşti, din care au ieşit atâţia scriitori câţi au intrat, vorba lui Sadoveanu. Restul erau mai mult sau mai puţin rataţi. Există cărţi apărute după 1990 pe tema acestui experiment social-cultural.

Adrian Onicescu, publicist lansat de revista Asymetria.org, a scotocit pe Internet şi a relevat informaţii despre Dimitrie Stelaru. Mi-a permis astfel să scriu rândurile acestea, pentru a autentifica declaraţiile poetului Dimitrie Stelaru, personalitate mai puţin mitomană decât i s-a dus buhul.

Imaginile sunt din Caiet de schiţe cu desene de Ion Vlad şi texte de Dimitrie Stelaru (arhiva familiei Culcer)