Ion Vartic, „Sciţii“ de astăzi

• Vladimir Soloviov

• Aleksandr Blok.

În fruntea poemului Sciţii, Aleksandr Blok a pus un motto dintr-o poezie scrisă de filosoful Vladimir Soloviov, în 1894. Soloviov este fondatorul existenţialismului creştin rus şi i-a influenţat ulterior pe Serghei Bulgakov, Nikolai Berdiaev şi Pavel Florenski. Marele cunoscător al culturii ruse Ion Ianoşi spune că „am fi îndreptăţiţi să imaginăm un triunghi spiritual, la temelia căruia se situează romanele lui Tolstoi şi Dostoievski şi care este închis în vîrf prin tratatele lui Soloviov. Acesta s-a remarcat, de altfel, şi printr-un talent literar pregnant, iar ca poet a fost predecesorul simboliştilor ruşi, dovadă şi mărturiile lui A. Blok şi A. Belîi“. La aceste nume de gînditori influenţaţi, eu l-aş adăuga şi pe Cioran. „Panmongolismul“ este un termen lansat de Soloviov într-o poezie, din care patru versuri el însuşi le-a pus ca motto al Scurtei povestiri despre Antihrist (1900), cu care se încheie cele Trei dialoguri despre război, progres şi sfîrşitul istoriei universale. În dialogul Scurtă povestire…, personajele vorbesc despre un manuscris al lui Pansofie călugărul, în care este vorba despre „unirea tuturor popoarelor Asiei Răsăritene“ împotriva europenilor, profitînd de faptul că „Europa începutului de secol XX era ocupată să poarte ultima bătălie hotărîtoare cu lumea musulmană“. (Oricine cunoaşte bine pe ultimul Cioran îşi poate da seama că asocierea lui cu Soloviov este întru totul potrivită.) Şi în dialog, şi în prefaţa lui, panmongolismul este definit ca „invazia asiatică în Europa“, semn prevestitor al celei de-a doua Veniri, al sorţii lui Antihrist şi al „falsului său proroc“. Scurtă povestire… este, de fapt, o Apocalipsă: pacea universală nu se va instaura decît în urma „unei catastrofe definitive“, care va însemna „deznodămîntul procesului nostru istoric, constînd în ivirea, proslăvirea şi prăbuşirea lui Antihrist“. Felul în care Soloviov descrie acest lucru ne aminteşte de Mircea Eliade şi scenariul lui teatral din povestirea Adio!… Căci: „drama e scrisă pînă la capăt şi nici spectatorilor, nici actorilor nu le este permis să-i aducă vreo schimbare“, se spune în manuscrisul lui Pansofie. Să mai menţionez faptul că Soloviov prevesteşte, la 1900, că „rînduiala veche, tradiţională, a naţiunilor îşi pierde pretutindeni sensul, astfel că aproape peste tot dispar ultimele rămăşiţe ale vechilor instituţii monarhice. Europa secolului al XXI-lea reprezintă o uniune de state mai mult sau mai puţin democrate – Statele Unite Europene“.

Aleksandr Blok preia două versuri din Soloviov: „Panmongolism! Deşi sălbatic nume,/ De el auzul meu e desfătat!“ (în traducerea lui Victor Tulbure). Poemul Sciţii mi se pare înfricoşător. În viziunea apocaliptică, eschatologică, din poemul lui Blok, e proslăvită, exaltat, o Rusie scut între „Europa seninã“ („cãlduþã“, propune Janina Ianoºi) şi „hoardele Mongoliei barbare“. Rusia este europeană şi asiatică simultan. Totodată, e „Sfinxul rus“ în faţa căruia se află o Europă pe care o aşteaptă catastrofa finală, dacă nu se înfrăţeşte cu Rusia, ce poate supravieţui, însă, fie europeană, fie asiată. Ce înseamnă „înfrăţirea“ cu Rusia au văzut şi au trăit „ţările frăţeşti“ din Europa centrală vreme de aproape o jumătate de veac. Marea eroare a lui Blok se vede astăzi întru totul. Rusia nu este scutul Europei, ci chiar posibila invazie finală, pe care o anunţă călugărul Pansofie, iar prorocul lui Antihrist, „impostor religios“, plin de sînge, stă la Kremlin.