Vestiar

• Călin Vlasie, Virtual. Cartea 3: Suprem, Băbana, Editura Rocart, 2025. Volumul este o revărsare a sufletului peste magma fiecărei zile şi peste tehnicizarea existenţei urbane. Astfel, poetul devine observator şi arhivar al propriei deveniri: „în oraşul infernal/ tăiat la nord de râul/ în care se varsă un alt râu/ aşa cum sufletul meu de ieri/ se varsă în sufletul meu de azi/ am toate dovezile să scriu/ că nimic nu-i mai frumos/ ca această revărsare a vieţii mele/ în paginile acestui album/ cu fotografia mea lipită pe copertă“. Poezia Lui Călin Vlasie devine un râu interior care străbate lumea tehnicizată, filtrând-o prin fragilitate, luciditate şi viziune. Un volum vizionar, care închide un proiect unic în literatura noastră.

• Dan Breaz, Oriunde mă duci, Dej, Editura Neuma, 2025.Poemele lui Dan Breaz deschid drumuri spre zona în care fragilitatea, luciditatea şi tensiunea dintre lume şi sine se întâlnesc fără artificiu. Fiinţa umană văzută prin ochiul şi inima părintelui. Tatăl şi fiul se oglindesc unul în celălalt, împrumutându-şi lumini şi umbre, ca într-un ritual în care dragostea ştie să desfacă întunericul şi să aprindă sensuri noi. Poezia devine aici respiraţie comună, un drum pe care paşii mici şi paşii mari se armonizează, purtând emoţia spre locuri în care fragilitatea devine forţă, iar intimitatea devine destin. Oriunde mă duci este o carte a revelaţiei şi a devenirii. Vocea poetului se conturează limpede şi sigură, între măsură şi sinceritate, între real şi emoţional, transformând experienţa personală într-un teritoriu poetic.

• Epoca Klaus Iohannis? România între 2014 şi 2025, volum sub tipar, coordonat de Mihnea Bâlici, Anca Bîrnoiu, Veronica Lazăr, Catrinel Rădoi, Vali Stan, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2025. Epoca Klaus Iohannis? analizează critic paradoxurile unui deceniu marcat de tensiunea dintre promisiunea stabilităţii şi realităţile unui stat prins în propriile limite instituţionale. Volumul este o contextualizare biografică a personajului central, pentru a înţelege modul în care „eternul primar de provincie“ a pătruns, ca outsider într-o scenă politică post-băsesciană dominată de reflexe neoliberale şi de retorica eficienţei tehnocratice – punctul de plecare al „epocii Iohannis“. Această intrare abruptă într-un câmp de putere deja tensionat marchează geneza „epocii Iohannis“. Pandemia funcţionează drept moment revelator, expunând fragilităţi administrative, vulnerabilităţi ale sistemului medical şi incoerenţele unui model de guvernanţă adesea improvizat. În contrast, economia a înregistrat unele dintre cele mai rapide ritmuri de creştere din UE, susţinute de consum şi capital extern, un succes macroeconomic aparent, care nu a reuşit să se coaguleze într-un proiect coerent de dezvoltare. O lectură lucidă şi polemică asupra unei perioade în care prosperitatea statistică şi fragilitatea instituţională au coexistat, modelând simultan destinul politic şi economic al României.

• Gilles Deleuze, Filosofia critică a lui Kant, traducere din limba franceză de Ioan Coroamă, revizie şi cuvânt-înainte de Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, 2025. Gilles Deleuze oferă o lectură clară şi originală a criticii kantiene, evidenţiind structura şi potenţialul transformator al raţiunii pure. Volumul facilitează accesul cititorului contemporan la subtilităţile filosofiei lui Kant şi la modul în care aceasta poate fi reinterpretată ca experienţă critică şi creativă. „Kant nu pare a ocupa o suprafaţă (!) la fel de extinsă sau de expusă (în comparaţie cu alţi gânditori) în operaţiile şi pe şantierul filosofic al lui Deleuze, dar acesta s-a bazat mult, aşa cum se poate constata din cartea de faţă (dar nu numai), pe lămurirea sau formularea, ca ocazie de „rezolvare“ şi de relansare paradoxală, a unora dintre principalele aporii, „crize“ sau antinomii donatoare, productive, creatoare proprii gândirii kantiene“ (Bogdan Ghiu).