Apariţii editoriale

image description

•  Mihai Măniuţiu, Safari, Bucureşti, Humanitas, 2025.

„Într-o casă în ruină s-a adunat un grup de marginali, cu o misiune. Un spaţiu închis, unde loialitatea se amestecă cu ura şi frustrarea. Cineva trebuie să primească o lecţie. Sub influenţa dominatoare a liderului, grupul porneşte la vânătoare – un safari în care lucrurile scapă de sub control. Pentru cel care ne poartă prin această lume crepusculară, aventura devine o expediţie interioară, o confruntare cu propriile spaime şi limite. În atmosfera apăsătoare, cu accente de film noir, o apariţie aduce o lumină neaşteptată, o urmă de speranţă într-o lume care se destramă.

Între oniric şi real, povestea se desfăşoară ca o coborâre în adâncul unei umanităţi pierdute. În prăbuşirea ei, sub privirea lucidă a unui autor care orchestrează totul cu o remarcabilă fineţe vizuală, se întrezăreşte un spaţiu al întrebărilor.“

 

• Mihai Măniuţiu, Povestiri pentru copii mai mici sau mai mari, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2025.

„Scrisul lui Mihai Măniuţiu exploatează liber rămăşiţe ale imaginarului debordant, neepuizat în exerciţiul regizoral, tot aşa cum «împieliţările» scenice se sprijină fertil pe accesul la diversitatea feţelor cuvântului. (…) Maniera suprarealistă de abordare a lumii e absolut legitimă în ochii cititorului copil. Cum, la vârsta copilăriei, fantasticul e din lumea aceasta, iar lucrurile din preajmă ori de departe sunt la fel de gureşe şi jucăuşe, antropomorfizarea e un exerciţiu cotidian de descifrare a lumii, iar absurdul se mănâncă pe pâine“ (Irina Petraş)

„Întâlnim în Povestiri pentru copii mai mici sau mai mari un remarcabil prozator pentru cititorii de toate vârstele, capabil ca într-o pauză de teatru sau de poezie să se instaleze cu arme şi bagaje pe acest teritoriu alunecos şi dificil, al cărţii pentru copii, şi să construiască edificii de hârtie spumoase şi pline de miez. Îmi place şi faptul că, deşi a citit mult, nici proza lui Mihai Măniuţiu nu e tributară modelor sau modelelor, având o voce proprie, inconfundabilă“ (Răzvan Voncu, Un scriitor polimorf, în România literară, nr. 27-28/2025). (L.F.)