Alice Oswald (II)

Alice Oswald s-a născut în 1966, a studiat limbi clasice şi a lucrat ca grădinar, ceea ce a fost decisiv pentru poezia ei. A publicat opt volume de versuri (recompensate cu numeroase premii), a editat antologia The Thunder Mutters: 101 Poems for the Planet (2005) şi a alcătuit o selecţie din lirica lui Sir Thomas Wyatt (1503-1542). Între 2019 şi 2023 a fost profesoară de poezie la Oxford.

 

Narcisa

 

am fost cîndva jumătate floare, jumătate sine,

acel sine invizibil a cărui absenţă locuieşte-n oglinzi,

acea floare invizibilă care mereu orbecăie-

năuntru către noi, un fel de slăbiciune exsudantă,

da, am fost cîndva pe jumătate plăpîndă, pe jumătate scînteietoare,

în permanenţă ivindu-mă din abundenţa sinelui însuşi,

mereu privind ţintă rîurile, mereu

moţăind şi aplecîndu-mă-ntr-o parte, am ajuns la desfătare,

iar pentru o vreme am fost jumătate coajă jumătate suflu,

pentru o vreme n-am fost nici una nici alta,

o flacără de apă, o nestatornică femeie-bărbat a marginilor,

purtîndu-mi cea din urmă-nfăţişare ce mi-a rămas

înainte ca vigoarea să-mi coboare jos de tot în beznă

aproape tot anul şi să rămînă acolo mototolită

într-un cheag de somn la rădăcina tuturor nimicurilor

 

Primula

 

Întîi aprilie – viermişor nou-născut.

Plutind treaz pe un leagăn verde-frunză.

Doi aprilie – ochii deschişi pe jumătate,

lumina slabă mişcîndu-se sub pleoape. Faţa ascunsă.

Trei aprilie – trupeşă şi-mbobocită

într-o rochie galbenă ce n-are nevoie de bumbi.

Patru cinci şase – stă cumva-n picioare

echilibrîndu-se cu ambele mîini.

 

Şapte aprilie şi oboseala se arată.

Niciun repaus, de trei zile în straie nespălate.

Cere (opt aprilie) puţină apă.

Cere cere pînă cînd buzele se usucă. Niciun răspuns.

Nouă aprilie. Capul s-a prăbuşit.

Deformat de migrenă. Siluetă şezînd.

Douăsprezece aprilie – ochii închişi pe jumătate.

Nicio lumină mişcîndu-se sub pleoape. Postură-ncordată.

 

Aprilie treisprezece. Aproape moartă.

Faţa precum hîrtia udă. Cap galben atîrnînd.

Tot acolo. Tot pe moarte. Paisprezece aprilie.

Faţa veştejindu-se. Înfăţişare groaznică.

Cincisprezece şaisprezece. Şi aşa mai departe.

Sufletul fiindu-i sifonat. Culoarea s-a dus.

Aprilie şaptesprezece. Moartă. Probabil.

Ţeasta în iarbă. Foarte uşoară şi casantă.

Weeds and Wild Flowers (cu gravuri de Jessica Greenman) (2009)

 

Niciodată nu trebuie să dormi sub o magnolie

 

cînd arborele-ncepe să-nflorească

precum o-ntrezărire a

 

Cărnii

 

cînd floarea-ncepe să miroasă

ca şi cum rădăcinile ei au atins

 

stratul de

Sete între-

deschis al

 

Plăcerii

 

Alice, n-ar trebui

să dormi niciodată sub

un pal atît de pur

 

atît de multe inflorescenţe zbierînd

 

ca şi cum Răbdarea

a ajuns la capătul

 

Răbdării

Falling Awake (2016)

 

***

 

Se spune că există insecte microscopice în ochi

care vorbesc greceşte iar aceşti invizibili

ambasadori ai privirii nu se văd niciodată pe ei înşişi

ci zboară pe suprafeţe drepte şi iarăşi înapoi

cu pigmentul prins de receptorii lor ce tremură precum un fir de păr

şi-aşa se face că vremea-i păcălită să se schimbe

iar valurile unul după altul trec modificîndu-şi nuanţa

şi cîteodată burniţează un fel de ploaie tîmpă

cade peste apă ca un adolescent

şi cîteodată soarele îi revine celui a cărui mască mortuară aurită

cu metalica ei privire-ncremenită pare să

 

clipească

 

***

 

Acolo e un port unde un zeu bătrîn al mării lustruieşte din cînd în cînd

două stînci vîntul s-a potolit n-ai nevoie de ancoră

apa îţi ţine pe loc barca în fascinată oroare

în capătul celălalt un măslin cu frunze rare aruncă un fel de seară deasupra unei peşteri

care e locuinţa apei în care ea îşi duce viaţa dublă

sînt patru boluri de piatră şi patru găvane de piatră

iar albinele intenţionat îşi depun acolo mierea

stalactite atîrnă din tavan ca nişte războaie de ţesut gigantice

unde mareea ondulează năvoadele coriacee

te uluieşte acea culoare ea este nebunia cea mai intimă a minţii

dar marea însăşi n-are nicio însuşire numai această sete cumplită

se tot tîrăşte peste pietre şi se-mprăştie

Nobody (2019)

 

Prezentare şi traducere de George State