Oana Goia, Vestiar

• Loránd L. Mádly, Între justiţie, naţiune şi politică aspecte ale reformei orga­ne­lor judecătoreşti din Tran­sil­vania în peri­oada experi­mentelor liberale (1860-1867), Cluj-Napoca, Aca­demia Română – Centrul de Studii Transilvane, 2025.

Lucrarea analizează evoluţia instituţiilor judecătoreşti din Transilvania în contextul deceniului liberal (1860-1870), o perioadă de reforme şi speranţe pentru întreaga Monarhie Habsburgică. Studiul evidenţiază disfuncţionalităţile sistemului de justiţie – întârzieri, abuzuri şi lipsă de imparţialitate – accentuate de criza economică, lipsa infrastructurii şi problemele urbariale nerezolvate. Bazată pe surse arhivistice, cercetarea oferă o imagine detaliată asupra provocărilor juridice şi instituţionale ale epocii. Volumul reuneşte capitole tematice interconectate, constituind prima etapă a unui demers ştiinţific amplu, dedicat înţelegerii reformelor şi a transformărilor din perioada liberală.

• Mircea Stâncel, Cartea conflictelor, Cluj-Napoca, Editura Şcoala Ardeleană, 2025.

„Sub titlul acestor versuri noi de Mircea Stâncel se desfăşoară efectiv o suită de conflicte sufleteşti mărturisite de un subiect liric decepţionat de o iubire pe cale de destrămare, iar limbajul lor răsfrânge asemenea stări de agitaţie şi inconfort lăuntric, abandonând aproape orice notă de solemnitate a confesiunii, amintită doar ca un rest convenţional al discursului amoros“ (Ion Pop). Volum „partitură pasională în care o feminitate stihinică şi pusă pe pandalii cutreieră un oraş, o biografie şi o bibliotecă, antrenîndu-le pe toate într-un spectacol de imnice dedicate unor „picioare înalte“ care-i „consumă“ poetului „toată imaginaţia“. E, însă, vorba de (…) dialectica precipitată a unei pasionalităţi suprarealiste mai degrabă ea însăşi decît proiectarea ei expresivă… (Al. Cistelecan).

• Elena Ilash, Dictatura dorului, Floreşti, Editura Limes, 2025.

Cel mai recent volum de poezie al Elenei Ilash e o incursiune prin carnea vie a dorului: „inima mea/ din apă de mare şi de orizont/ din sare şi sânge şi fier e făcută/ starea lichidă a cărnii/ crescută în colivia dragostei“. „E dorul absolut, e setea pe care o declanşează starea de incompletitudine a lumii, de neîmplinire. E ca o declaraţie de prezenţă a absenţei“ (Ion Mureşan). „Metafora dorului se construieşte într-un discurs care capătă acum întindere şi totodată profunzime şi într-o semnatică plurivocă, ilustrată prin multitudinea de reprezentări şi trăiri pe care eul poetic le poartă cu sine (…), veritabilă efigie a fiinţei îndrăgostite. Elena Ilash proiectează sinestezic un imaginar al iubirii sub un timp heraclitean şi implicit mereu al facerii şi desfacerii (Ştefan Melancu).