Daniel Săuca

De multe ori exclam, pe urmele filosofului: „Atâtea cărţi de care nu am nevoie“! Vizitele mele (mai ales prin Cluj, la Zalău nu mai avem decât una bucată librărie, într-un mall) sunt, invariabil, ţintite, la domeniile de interes, aşa că exclamaţia mea ar putea fi legitimă. Dar să nu uităm că, totuşi, cartea e şi un produs (cultural), o marfă, aşa că înţeleg strategia de a o oferi produse cât mai diverse, pentru publicuri cât mai pestriţe. Pe de altă parte, e de văzut cât a înflorit comerţul online cu carte (să vină şi marile edituri să ne spună). Dar, pare de domeniul evidenţei că librăria fizică, offline, şi-a pierdut aura de unic loc, să nu zic locaţie, din care poţi cumpăra o carte. Din experienţa mea de editor (la Caiete Silvane), pot să afirm cu siguranţă că cele mai bune vânzări le-am făcut oriunde altundeva decât în librării. Să se supere pe mine librarii, dar am o problemă şi cu lansările de carte în „locaţiile“ lor, de multe ori neprimitoare pentru asemenea evenimente. Probabil contează şi ce fel de cărţi vrei să vinzi. Altfel, pare că raportul între literatura originală şi traducerile prezente în librării e clar în defavoarea scriitorilor noştri. Nu e un lucru bun, dar, poate, aşa merge piaţa. Şi nu doar la noi. Nu sunt, fireşte, mulţumit de felul cum e expusă literatura română în raport cu cea străină. Mă întreb însă, în acest context, şi dacă avem destui scriitori care să se vândă la fel de bine ca multele vedete ale literaturii universale. În România se mai citeşte, dacă e să ne luăm după statistici, studii de tot felul. E de văzut mai în detaliu cât şi în ce fel. E adevărat ce spuneţi: producţia editorială este (tot mai) bogată şi diversă, iar cititorii par tot mai puţini. Înseamnă că au scăzut tirajele, că mulţi scriitori îşi plătesc cărţile, că multe edituri lucrează doar pentru propriul interes, că nu există programe serioase de promovare a lecturii, că bibliotecile publice nu mai achiziţionează cărţi ale scriitorilor români ca înainte… Cartea, din cauza scumpirilor de tot felul, e posibil să fi ajuns un produs de lux. Mai ales pentru românii care ar vrea să cumpere carte, dar nu prea mai au cu ce. Sunt curios, printre altele, dacă există date clare despre consumul de e-book-uri la noi, în principiu mai ieftine decât cărţile în format fizic. Ar putea fi un indicator în acest sens. Dar, nu m-aş mira ca explozia social media, a universurilor virtuale să fi avut un impact devastator şi asupra lecturii aşa-zis tradiţionale. Despre ce e de făcut s-a scris deja mult şi nu ştiu câţi au citit… Şi chiar nu vreau să le reiau aici: şcoala, educaţia, manualele, subvenţiile, scriitorii, studenţii, profesorii, programele etc., etc.