Radu Mârza

1. Întotdeauna când in­tru într-o librărie e o mică sărbătoare şi cred că mulţi dintre cei ce răspund acestei anchete gândesc la fel. O sărbătoare a cărţilor, a autorilor, a ideilor, a cititorilor. Uneori intru în librărie ca să mă bucur pur-şi-simplu de sărbătoare, alteori să cumpăr o carte anume, de exemplu un cadou pentru cineva. Sunt de modă veche, în general insist să cumpăr cărţi ca şi cadou. Iar după ce am intrat în librărie, reacţia mea este un soi de panică şi frustrare în faţa atât de multor cărţi care ar trebui, cât de repede, cumpărate şi citite! Dar în acest moment sunt într-un moratoriu cu mine însumi: nu mai cumpăr cărţi până când nu citesc cele cinci „turnuleţe“ de cărţi pregătite pentru citit. Evident că se mai întâmplă şi accidente… Ca autor nu am altă reacţie decât aceea de constatare a prezenţei cărţilor mele alături de numele unor autori prestigioşi. Iar când ele nu sunt acolo, înseamnă că cineva a fost curios şi le-a cumpărat şi, poate, le-a citit.

2. Acest raport va fi întotdeauna dezechilibrat, cel puţin într-o librărie care nu este dedicată în mod predominant autorilor români. Dar este normal să fie aşa, literatura universală va fi întotdeauna mult mai numeroasă şi mai ofertantă decât literatura română. Referitor la expunerea literaturii române în librării, poate că de multe ori este expusă pe rafturi mai puţin centrale, mai puţin vizibile cititorilor şi cumpărătorilor de carte. Dar sunt convins că aceştia, curioşi, îi vor găsi în orice condiţii pe autorii români.

3. Cred că se (mai) citeşte în România. Mai puţin decât ar trebui, dar se citeşte. Indicii sunt multe: lumea prezentă în librării (sau la târgurile de carte), cei care cumpără cărţi, participanţii la evenimente culturale şi lansări de carte.

În jurul meu (familie, prieteni) se citeşte şi se citeşte mult. Uneori îi întreb pe studenţi care este ultima carte citită: cam 40% au un răspuns, ceilalţi trebuie să se gândească ca la ceva ce nu s-a mai întâmplat foarte de mult sau chiar nu au răspuns. Într-adevăr, cu toate statisticile în scădere, librăriile sunt extrem de bogate în oferta lor de carte. Accesul editurilor la autori (români şi străini) este facil, accesul la tipografii de bună calitate este şi el facil, unele edituri româneşti tipăresc la tipografii din străinătate. Oferta literară este uriaşă. Pe lângă clasicii care, odată cu trecerea timpului, sunt tot mai mulţi şi mai mulţi, în lume, ca şi în România se scrie foarte mult, astfel că oferta de carte este aproape fără sfârşit. Mult peste ceea ce poate un om citi.

Câte librării sunt în Cluj? La o numărătoare repede… eu ştiu vreo nouă, iar una – un nou Cărtureşti – se tot pregăteşte să se deschidă pe Bulevardul Ferdinand şi are nişte vitrine foarte interesante şi deştepte. Aştept să se deschidă!