Revista revistelor

Alături de rubricile consacrate ale publicaţiei, reţinem din numărul dublu 24-25/2025 al României literare un aspect aparte, pe care îl reprezintă problematica politicului, privită pe două planuri, unul ţinând de raportarea literaturii contemporane la politic în general, celălalt privind preocupările imediate, la nivelul societăţii, de după recentele alegeri din 18 mai. Primul aspect este relevat prin densa anchetă propusă de Mircea Mihăieş şi realizată de Cristian Pătrăşconiu, cu un titlu aşezat sub o dublă interogaţie: Cum se raportează literatura română contemporană la politicul actual? Cât de angajată poate fi o operă literară astăzi?, la care oferă răspunsuri o serie de scriitori ai actualităţii literare. Sub aceeaşi temă şi într-o aceeaşi preocupare, Puzzle-ul lui Gabriel Chifu, directorul executiv al revistei, rememorează câteva momente importante din propria biografie de scriitor, printr-un excurs în perioada comunistă, ţinând de dimensiunea morală a scriitorului şi deopotrivă de aspectul „angajat“ al unei opere literare, concluzia pe care o oferă fiind: „Cred şi acum, e o convingere definitivă, că misiunea literaturii este să creeze emoţie, să ne îngândureze îmbogăţitor, să ne dea sentimentul frumuseţii imperisabile prin îmbinarea cu măiestrie a cuvintelor. (…) Sper din tot sufletul să nu mai vină timpuri când scriitorii să fie siliţi să practice nu o artă pură a cuvintelor, ci o artă subversivă, în care adevărul ce nu poate fi rostit de-a dreptul să stea ascuns sub primul strat de înţeles“. Cel de-al doilea plan este ilustrat printr-o serie de articole, semnate de Mircea Mihăieş (cu un „pariu“ incitant pus pe atitudinea politică a noului preşedinte de după recentele alegeri, sub o convingere precum: „Ceea ce face acum preşedintele e să lase clasa politică să rătăcească, după modelul biblic, cât mai mult în deşert“), Mihai Zamfir (cu ilustrarea evenimenţialului politic în evoluţia noastră ca popor şi ca ţară prin relaţia istorie – „degetul Domnului“), Nicolae Prelipceanu, sub titlul Chiar nemuritori?, cu o subliniere/ atenţionare, vizându-i pe mai vechii şi mai mereu aceiaşi politicieni, cum este aceasta: „Dincolo de acest nou strat, să-i zicem aşa, al coruptibililor, stă o nouă extremă, interesată de suveranităţi predate Rusiei sau cui o da mai mult“. Alte pagini de interes: prezentarea lui Dan Burcea a prestigiosului Premiu Goncourt pentru Biografie, 2025, conferit cărţii Cioran ou le gai désespoir, semnată de Anca Visdei (cu o remarcă de reţinut privind opera lui Cioran şi portretul spiritual al filosofului: „Anca Visdei, care i-a citit şi recitit opera, examinează magistral ideile şi formele literare care le întruchipează în scrisul lui Cioran, cu precizarea că scriitorul va fi întotdeauna cel mai exigent critic al său. Cioran este pe rând provocator şi imatur, inteligent şi cultivat, incapabil de empatie sau recunoştinţă, gelos şi amuzant, melancolic şi visător. Un om al contrastelor, o fiinţă chinuită.“); cronica literară a lui Răzvan Voncu, consacrată recentului volum Marian Papahagi, Scrieri 2. Cumpănă şi semn. Faţa şi reversul din seria editată de Editura Spandugino, relevând aspecte importante ale scrierilor analizate; cronica teatrală a Marinei Constantinescu, vorbind despre Afrim sau anatomia tainicului povestitor; Edward Sava, care prezintă expoziţia Caravaggio 2025 de la Palazzo Barberini. De văzut, de asemenea, corespondenţa literară a lui Adrian Popescu şi articolele dedicate unor diverse apariţii editoriale semnate de Gheorghe Grigurcu, Angelo Mitchievici, Horia Gârbea, Adrian Lesenciuc, Ioana Tătăruşanu, Savu Popa. (S.M.)